The Day AfterEra titlul unui film de ficþiune care a fost pe ecrane în urmã cu vreo 15 ani, sau chiar mai mult. Era încã în toiul rãzboiului rece când nu se întrevedeau semnele dezgheþului care aveau sã vinã dinspre perestroika lui Gorbaciov Âsi aveau sã ducã la superba prãbuÂsire, ca-n povestea lui Zorba, a sistemului comunist. ScenariÂstii de la Hollywood au imaginat izbucnirea rãzboiului atomic între cele douã superputeri Âsi ce avea sã urmeze dupã primele lovituri. Imaginile Âsi perspectiva erau de coÂsmar Âsi au trezit o vie emoþie în rândurile celor care s-au înghesuit sã vadã aceastã peliculã care ducea horror-ul la ultimele sale limite. ÃŽntre timp, istoria a luat un alt curs. Problemele echilibrului mondial de putere, au rãmas însã. Iar spectrul conflagraþiei nucleare a fost înlocuit de spectrul terorismului nuclear. Dupã 11 septembrie, lumea nu mai este, într-adevãr, aceeaÂsi. S-au schimbat Âsi problemele omenirii, Âsi oamenii. Conflictul între superputeri a lãsat locul unei confruntãri proteice Âsi perverse între puterile statale Âsi nevãzuta hidrã teroristã, prezentã oriunde Âsi oricând, Âsi ameninþând nu doar stabilitatea mondialã, ci însãÂsi noþiunea de civilizaþie. Determinarea cu care America s-a înrolat în fruntea demersurilor antiteroriste este justificatã. Cea mai puternicã naþiune este Âsi cea mai vulnerabilã într-un rãzboi care schimbã total regulile. Experimentul din Afganistan rãmâne unul cu gust amar. Acesta este, probabil, Âsi unul dintre motivele pentru care Bush doreÂste acum sã înfrunte un inamic tradiþional. Saddam Âsi oligarhia lui nu se mai pot ascunde prin vãgãunile de la Tora Bora. Aviaþia americanã are ce lovi în Irak, nu dealurile Âsi munþii goi ai Afganistanului. Armata irakianã e o armatã realã, ce poate fi înfruntatã pe câmpul de luptã Âsi învinsã fãrã drept de apel. Odatã cu ea, se presupune, vor fi anihilate Âsi principalele reþele care alimenteazã terorismul mondial. Pentru a realiza aceastã loviturã America îÂsi asumã toate responsabilitãþile Âsi toate riscurile. Bush pare mai puþin preocupat de 'ziua de dupã' decât de 'ziua Z' - cea în care Saddam va fi lovit mortal. Or, principala problemã nu o constituie nici Saddam, nici înlãturarea sistemului sau, ci ceea ce va rãmâne, DUPÃ, din întregul eÂsafodaj de drept internaþional, din toate principiile care, din 1945 pânã astãzi, au asigurat relativul echilibru în care s-a aflat omenirea. |