Faptul ca Parlamentul si-a gasit, in fine, timp sa discute raportul SRI pe 2000-2001 e un semn bun. Nu suntem chiar atat de departe in timp ca sa nu ne mai amintim ce s-a intamplat la rascrucea dintre cele doua guvernari, lucru fara de care raportul ar fi lipsit de obiect. Domnul Timofte ne-a spus multe, in raportul prezentat joi, document caruia niste condeie mai pricepute i-au oferit nerv. Cele mai multe le stiam si noi, fara sa avem acces la aparatul ultraspecializat pe care-l conduce domnia sa. Pentru ca ceea ce apara SRI si ceea ce are in fata, ca adversar, este comun pentru intreaga societate. In absenta clasicilor spioni (vorba cuiva: ce-ar mai putea spiona, altceva decat ce apare zilnic in presa?), intr-o lume care nu se mai bazeaza pe echilibrul terorii dintre cele doua blocuri ideologice, s-ar putea spune ca serviciile de contraspionaj din toata lumea au deja obiective comune: apararea democratiei sau a ordinii existente impotriva unor inamici proteici, ce nu pot fi identificati cu exactitate sau delimitati intr-un anume context geografic. Marii inamici ai civilizatiei, care activeaza si in Romania, sunt coruptia, hotia, criminalitatea financiar-bancara sau infractionala (care poate afecta siguranta nationala), terorismul. Cu acestea ar trebui, teoretic, cel putin, sa se bata zi de zi oamenii domnului Timofte. Cu acestia, dar mai ales cu coruptia care devine, pe zi ce trece, un inamic tot mai perfid si mai pervers, capabil sa ne creeze mari probleme, in special in ceea ce constituie obiective nationale esentiale: integrarea NATO si in UE. Semnalele primite din partea unor lideri ai celor doua organizatii sunt lipsite de echivoc: fiti atenti, nu lasati coruptia sa va zadarniceasca eforturile! Depinde doar de voi! O stie si dl Timofte si cred ca, de aceea, misiunea sa e tot mai complexa si mai delicata cu cat principala concluzie a Raportului este ca coruptia e peste tot. In toate domeniile si la toate nivelele. Este si in SRI - cum a dovedit-o recentul scandal RADET. Este in structurile Executivului, cum a demonstrat-o Pavalache. Este peste tot si, cand o cauti, nicaieri! Cum sa lupti mai eficient cu ea, in acest caz? Greu de dat o solutie. Cu atat mai greu cu cat ceea ce se intampla la nivele mai inalte si mai responsabile, nu e de natura sa ne incurajeze prea tare. De exemplu: vine lordul Robertson si ne spune sa nu ne lasam coplesiti de coruptie. Ne-o spune in timp ce un consilier de-al sau este tocmai arestat pentru ca, prevalandu-se de calitatea sa s-a implicat in niscai afaceri cu droguri si cu bani murdari. Pe care dorea sa-i plaseze pe la noi, ca investitie occidentala! Lupta cu coruptia incepe sa devina, tot mai mult, lupta cu noi insine. Lupta cu propriile noastre limite, cu tentatiile, cu lipsa de azimut moral. Grea misie, nu doar pentru SRI. Dar nu una imposibila.