Punctul pe Y / Saturday 01 March 2003 Nr:

Generalul armatei moarte

Nici cã s-ar putea potrivi ceva mai bine decât titlul romanului scriitorului albanez Ismail Kadare, pentru situaþia pe care o cunoaÂste fotbalul românesc dupã dezastrul de sâmbãtã. De fapt, 'dezastrul de sâmbãtã', e un fel de a spune. Dezastrul n-a început sâmbãtã, nici acum un an sau doi. El a început imediat dupã '90, când fotbalul a intrat pe mâinile unor oameni lipsiþi de scrupule, ce au fãcut din el ceea ce este astãzi: o afacere, de cele mai multe ori murdarã. Succesele internaþionale de la sfârÂsitul deceniului 9, care au continuat pânã spre finele celui de-al zecilea ne-au amãgit. Jucãtori de valoare mondialã, veritabilã generaþie spontanã (pentru cã n-aÂs vrea sã se creadã cã sistemul comunist a fost un model de moralitate în sport), ne-au oferit satisfacþii Âsi succese la care, în mod normal, n-am fi putut trage vreo nãdejde. ÃŽn timp ce Hagi Âsi ai lui câÂstigau meciuri, în spatele lor mafia fotbalisticã (ce a grupat, de-a valma, sportivi, afaceriÂsti, arbitri, jurnaliÂsti Âsi politicieni) câÂstiga bani Âsi îÂsi continua edificiul de blaturi Âsi aranjamente mãnoase care aveau sã conducã spre finalul previzibil. Meciul de sâmbãtã, cu danezii, n-a fãcut decât sã demonstreze cã nu putem avea Naþionalã Âsi rezultate Âsi fãrã campionat. Sau cu un campionat ca acesta! Acest 2-5 este picãtura care a umplut paharul amãrãciunilor Âsi a dat pe dinafarã fãcându-ne clar lucrul cã nu avem la ce spera. O bunã bucatã de vreme de acum încolo. Nu ghinioanele ne-au învins, ci mentalitatea Âsi obiÂsnuinþele. Acestea fac ca jucãtori valoroÂsi, luaþi unul câte unul, sã nu poatã face împreunã o echipã, pentru cã aceasta este guvernatã de principiile Âsi regulile mafiei. Cea mai tristã situaþie este aceea în care se afla Puiu Iordãnescu. Om corect, cu frica lui Dumnezeu, Puiu a sperat cã va putea împãca cinstea lui cu necinstea altora Âsi va putea repeta succesele din trecut. Aici însã nu era vorba doar de bunã credinþã Âsi dorinþã. Puiu Iordãnescu a fost un mare antrenor atunci când a avut la îndemânã jucãtori mari, în formã Âsi cu dorinþa de a învinge. Nu mai este cazul. Cu jucãtori, în majoritatea lor mediocri, Iordãnescu n-a reuÂsit sã facã altceva decât sã-Âsi punã sieÂsi o Âstampilã de antrenor mediocru. Demisia sa de la Naþionalã, gest firesc dupã o astfel de performanþã nu mã face sã mã întreb decât de ce a acceptat o astfel de umilinþã, încã din momentul în care a decis sã revinã Âsi sã preia un cal mort pe post de câÂstigãtor al derby-ului. Pentru cã, sâmbãtã, generalul s-a aflat la comanda unei armate moarte.