Punctul pe Y / sâmbătă 01 februarie 2003 Nr: 853

Fotbalul - model pentru politica?

Din ce in ce mai mult politica romaneasca incepe sa semene cu fotbalul. Tot cel romanesc. Am tot mai des impresia ca asist la un campionat care dureaza patru sezoane, in care cele vreo 7 echipe din prima liga joaca tot felul de meciuri in care blaturile alterneaza cu rezultatele cinstite din intalnirile fara miza. Un campionat dominat cap-coada de o echipa care aduna tot ce poate de la celelalte, in timp ce restul se multumesc sa se ciupeasca unele pe altele. Dar, cel mai tare seamana politica cu fotbalul in materie de jucatori. Si de transferuri. Iata, de pilda, recentul episod al trecerii lui Duvaz si Sassu la PSD. A fost ca la fotbal: Gusa, asemeni unui presedinte de club, isi prezinta multumit noile achizitii. Vedetele s-au plans de conditiile de la fostul club, de manierele neelegante ale antrenorului Basescu, de primele neplatite de cateva sezoane! La randul sau, Basescu, i-a acuzat de lipsa de loialitate fata de club, de joc individualist, de lipsa de maniere. Pentru publicul (tele)spectator chestiunea era limpede: noul club ii plateste mai bine. Si atunci n-ar fi imoral sa stea pe doi lei la o echipa care n-a mai vazut locuri fruntase in clasament de pe vremea cand era antrenata de Roman? Iar Roman, la randul sau, este perceput ca un fel de Gica Hagi pe care Becali-ul de Basescu l-a dat jos de la carma echipei si care sta cuminte in asteptarea unui angajament la vreo echipa mai faimoasa. Ideologii, programe, principii? Ce sunt astea? In fotbal nu fac doi bani. Fotbalul se joaca pe goluri, ori golurile sunt cele care umplu buzunarele. Echipele mici vor capota intotdeauna in fata celor mari, jucatori buni se vor transfera intotdeauna de la echipele mici la cele mari, iar spectatorii vor vota, mereu si iar mereu, cu castigatorii. Asta in fotbal. In politica este (ar trebui sa fie?) invers...