Punctul pe Y / sâmbătă 11 ianuarie 2003 Nr: 834

La Resita, clasa muncitoare merge in Paradis!

Victorie, mare victorie a clasei muncitoare impotriva capitalismului! Combinatul Siderurgic Resita se intoarce la sanul cald si laptos al statului dupa o nefericita aventura cu niste americani. L-am vazut la televizor pe liderul de sindicat Iancu Muhu, mai multumit ca oricand: lupta sa n-a fost in zadar. 'Am reusit sa-i alungam pe verosi' - parea sa spuna expresia de pe figura tipic sindicala a resiteanului. 'Il asteptam pe domnu' Musetescu, sa ne mai dea cate doua milioane pentru oameni' - a adaugat liderul, satisfacut ca acum are cu cine dialoga - APAPS-ul e de-al nostru, nu ne lasa el de izbeliste. Americanii n-au indeplinit conditiile contractuale si angajamentul lor de privatizare a fost reziliat . Nu stiu cat erau de seriosi baietii astia de la Noble Ventures, ma-ncearca o banuiala ca erau si ei un fel de tepari mai cu staif, interesati mai mult de proprietatile combinatului de prin Bucuresti, decat de otelul sau ce-o mai fi produs combinatul. Dar nici daca erau seriosi nu cred ca aveau vreo sansa, in fata sindicalismului de tip fundamentalist care se practica la Resita. 'Nu ne vindem uzina!' - a fost sloganul din subtext si nu era deloc greu sa intelegi ca acest lucru nu s-ar fi intamplat nici daca ar fi trebuit sa o darame ca sa o scape. Ori asta aproape ca au reusit. Resita a devenit un morman de fiare care produce paguba in buget si griji sociale pentru autoritatile locale si centrale. Nimeni nu pare dispus sa inteleaga ca salvarea combinatului se poate face decat cu sacrificii, cu restructurari, cu oameni dati afara si cu economii. La Resita, ca si prin alte parti, lumea vrea sa munceasca, sa produca, indiferent daca pretul cu care produc face marfa lor necompetitiva. Asta-i treaba altora, nu a noastra, spun cei de-un leat cu Muhu. Se-aude acum cum ca or sa vina niste rusi de diverse nationalitati, care au luat si combinatul de la Targoviste. Atentie, dom'Muhu, ca astia nu sunt dusi la biserica (abia acum le mai recladesc) si stiu bine cum e cu lupta de clasa. S-ar putea ca maine-poimaine sa-i regretati pe americani, si sa-i asteptati din nou, cum i-am mai asteptat cu toti...