Punctul pe Y / luni 06 ianuarie 2003 Nr: 829

O Romanie scoasa din priza doua saptamani

Functioneaza un paradox pe care niciodata nu vom reusi sa ni-l explicam - cel putin atata timp cat ne vom complace in conditia de 'baieti buni dar cam saraci': cu cat un popor este mai putin capatuit, cu atat are mai multe sarbatori pe care le respecta cu sfintenie. Poate ca logica este putin inversa, dar situatia ramane aceeasi. Fac aceasta constatare la capatul a, practic, doua saptamani de concediu national. Doua saptamani in care Romania n-a mai produs aproape nimic, multumindu-se sa consume din putinul agonisit peste an printr-o activitate caracterizata prin dorul-lelii. Nimeni, sus la varf, n-a promulgat acest concediu national. El a fost pus in practica pe principiul micii intelegeri: noi ne facem ca nu vedem ca voi nu faceti nimic, voi prefaceti-va ca faceti ceva, dar vedeti-va de treburi. De la Craciun si pana la Sfantul Ion, Romania cea care se pregateste sa intre in NATO si in Uniunea Europeana functioneaza dupa ritmurile rustice ale unei societati patriarhale, rupte de lume si netulburate de capriciile globalizarii. Nu stiu daca pe altundeva prin zona de care incercam sa ne lipim se mai petrece asa ceva. Ca o tara intreaga sa scoata stecherul din priza si sa stea cu ochii in tavan, asteptand sa treaca binemeritatul ragaz de odihna, pentru a-si relua ritmul obisnuit de viata. Intamplarea a facut sa petrec cateva zile de la rascrucea dintre ani pe niste meleaguri mai calde. Si, implicit, mai sarace. Mai predispuse la meditatie, si cu un alt bioritm. Ei bine, pentru oamenii de acolo nu a existat nici zi libera, nici relaxare. Munceau ca niste nebuni, multumind lui Allah ca le dadea prilejul sa mai castige ceva de pe urma celor care, in tarile lor friguroase, se spetisera tot anul sa faca banii pe care-i cheltuiau acum. Credeti ca a fost vreun magazin inchis in toate aceste zile? Ca si-a luat cineva catelul si purcelul si a plecat sa se prajeasca la soare pe malul vreunei mari exotice? Nici pomeneala. Au ramas cu totii 'pe locurile lor', dornici sa faca orice le putea aduce un banut in plus... Ma gandesc, uneori, cum ar arata tara asta a noastra, daca am munci ceva mai mult, cu convingerea ca altfel nu putem iesi din saracie si din lipsuri. Si-mi proiectez uneori imaginea unei Romanii care n-are altceva in cap decat sa adune cat mai multi oaspeti de aiurea, dornici sa-si cheltuiasca banii in cel mai placut mod posibil - savurand peisajul, ospitalitatea si harnicia gazdelor lor...