Anul PragaCei 12 ani care au trecut de la Revoluþie n-au fost prea bogaþi în rezultate. Nici pe plan intern Âsi nici internaþional. O tranziþie zbuciumatã, caracterizatã prin frãmântãri sociale acute Âsi un management politic stângaci Âsi hei-rupist au fãcut ca România sã se transforme în oaia neagrã a unei Europe pe cale de a se constitui în turmã organizatã, unicã. Mineriadele Âsi Piaþa Universitãþii au fãcut ca accesul nostru în Consiliul Europei sã fie întârziat mai mult decât era nevoie. MiÂscarea buimacã Âsi isprãvile conaþionalilor noÂstri pe meleagurile europene, ne-au lipsit de ridicarea vizelor cu mai mult de un an decât pe bulgari de pildã. Lipsa de profesionalism Âsi de seriozitate a guvernãrii Coaliþiei ne-a întârziat cu cel puþin patru ani integrarea în NATO Âsi a transferat spre orizontul lui 2007 integrarea europeanã. Suntem, am putea spune, campionii întârzierilor, ai Âsanselor ratate Âsi a termenelor amânate. Practic, fãcând bilanþul celor 12 ani post-decembriÂsti, un singur rezultat concret, palpabil, ni se aratã: este invitaþia de a ne alãtura tratatului Nord-Atlantic. Summit-ul de la Praga ar putea sã însemne pentru noi Âsi un final al bâlbâielilor. Acolo unde, în 1990, se semna actul de deces al fostului Tratat de la VarÂsovia, s-a decis integrarea României între naþiunile democratice ce-Âsi garanteazã reciproc, independenþa Âsi securitatea. Decizia de la Praga este, prin filosofia Âsi prin semnificaþiile ei, una dintre cele mai importante din istoria modernã a României. Anul 2002 va rãmâne în analele istorice ca 'Anul Praga': cel în care România a rupt definitiv atât cu trecutul sãu comunist, cât Âsi cu spaimele sale istorice provocate de umbra marilor vecini. Iar dacã acest lucru s-a întâmplat, este meritul tuturor celor care, de-a lungul acestor 12 ani, au tras, atât cât le-a stat în putere, þara spre un destin de care are nevoie Âsi pe care-l meritã. |