Cei 12 ani care au trecut de la RevoluĂžie n-au fost prea bogaĂži ĂŽn rezultate. Nici pe plan intern Âsi nici internaĂžional. O tranziĂžie zbuciumatĂŁ, caracterizatĂŁ prin frĂŁmântĂŁri sociale acute Âsi un management politic stângaci Âsi hei-rupist au fĂŁcut ca România sĂŁ se transforme ĂŽn oaia neagrĂŁ a unei Europe pe cale de a se constitui ĂŽn turmĂŁ organizatĂŁ, unicĂŁ. Mineriadele Âsi PiaĂža UniversitĂŁĂžii au fĂŁcut ca accesul nostru ĂŽn Consiliul Europei sĂŁ fie ĂŽntârziat mai mult decât era nevoie. MiÂscarea buimacĂŁ Âsi isprĂŁvile conaĂžionalilor noÂstri pe meleagurile europene, ne-au lipsit de ridicarea vizelor cu mai mult de un an decât pe bulgari de pildĂŁ. Lipsa de profesionalism Âsi de seriozitate a guvernĂŁrii CoaliĂžiei ne-a ĂŽntârziat cu cel puĂžin patru ani integrarea ĂŽn NATO Âsi a transferat spre orizontul lui 2007 integrarea europeanĂŁ. Suntem, am putea spune, campionii ĂŽntârzierilor, ai Âsanselor ratate Âsi a termenelor amânate. Practic, fĂŁcând bilanĂžul celor 12 ani post-decembriÂsti, un singur rezultat concret, palpabil, ni se aratĂŁ: este invitaĂžia de a ne alĂŁtura tratatului Nord-Atlantic. Summit-ul de la Praga ar putea sĂŁ ĂŽnsemne pentru noi Âsi un final al bâlbâielilor. Acolo unde, ĂŽn 1990, se semna actul de deces al fostului Tratat de la VarÂsovia, s-a decis integrarea României ĂŽntre naĂžiunile democratice ce-Âsi garanteazĂŁ reciproc, independenĂža Âsi securitatea. Decizia de la Praga este, prin filosofia Âsi prin semnificaĂžiile ei, una dintre cele mai importante din istoria modernĂŁ a României. Anul 2002 va rĂŁmâne ĂŽn analele istorice ca 'Anul Praga': cel ĂŽn care România a rupt definitiv atât cu trecutul sĂŁu comunist, cât Âsi cu spaimele sale istorice provocate de umbra marilor vecini. Iar dacĂŁ acest lucru s-a ĂŽntâmplat, este meritul tuturor celor care, de-a lungul acestor 12 ani, au tras, atât cât le-a stat ĂŽn putere, Ăžara spre un destin de care are nevoie Âsi pe care-l meritĂŁ.