Punctul pe Y / luni 16 decembrie 2002 Nr: 810

Arta negocierii

Intr-o recenta conferinta de presa, la Copenhaga, dupa summit-ul Comisiei Europene care a marcat cea mai importanta largire din istoria Uniunii - cu 10+2 membri - premierul Nastase atragea atentia asupra caracterului special al 'ajutoarelor' si al finantarilor europene. Discutia plecase de la faptul ca Polonia a negociat cu indarjire majorarea sumelor alocate, amenintand chiar cu retragerea din cursa! Pentru noi, acest lucru pare de domeniul imposibilului: cum adica, sa le spui europenilor ca daca nu-ti dau cat vrei tu, nu te mai intereseaza aderarea? Polonia, spunea premierul, are o situatie aparte: ea a fost mai dorita de catre Uniune, decat a dorit ea Uniunea. Este o tara importanta - a sasea ca populatie din Europa. Ea a fost port-drapelul demolarii comunismului. Are o pozitie strategica importanta. Ne putem compara noi cu Polonia? Sau cu Turcia, care la aceeasi reuniune a facut presiuni inimaginabile sa i se stabileasca o data a inceperii negocierilor de aderare, atunci cand dorea ea: adica pana in decembrie 2004, cand Uniunea mai are aceeasi componenta. Pentru asta i-a santajat pur si simplu pe americani, amenintandu-i ca altfel ii va fi imposibil sa le puna la dispozitie bazele militare pentru atacul impotriva Irakului. Si Bush i-a luat frumos, la rand, pe europeni si i-a rugat, somat, sa acorde putina atentie Turciei. Ceea ce s-a si intamplat. Ei bine, cam cum ar putea Romania sa se situeze pe o alta pozitie, decat aceea de copil neastamparat, mereu pedepsit si mereu amagit cu cate o bomboana? Nu poate - a fost raspunsul care s-a desprins din analiza premierului. Nu poate nici macar sa faca precum polonezii si sa ceara majorarea subventiilor agricole - avand din acest punct de vedere, o situatie similara. Fata de cele vreo 10 miliarde de dolari - la cat se presupune ca se va ridica, in final, subventia totala pentru polonezi, miliardul nostru pare o gluma. Dar si acesta ridica o problema, zice dl Nastase: miliardului acestuia noi va trebui sa-i adaugam, din bugetul nostru alte vreo doua. Pentru ca asa e procedura: fiecare proiect se finanteaza intr-un procent care trebuie completat cu bani proprii. Or, pentru noi, constituie o dificultate sa gasim acesti bani. O subventie mai mare, va insemna o cheltuiala mai mare din buzunarul nostru! E un lucru pe care pana si unii ministri abia acum incep sa-l inteleaga, a mai spus premierul. Exista, desigur, o arta a negocierii. Totul este, insa, sa ai, in afara de abilitatea de a te tocmi, si ceva argumente. Pe-ale noastre le-am cam irosit...