Iata, a trecut mai bine de o luna si nici o veste in legatura cu cel care a aruncat grenada in curtea liceului Monnet. Nu stiu daca nerabdarea si curiozitatea publicului ar fi fost la fel de mari daca incidentul s-ar fi petrecut prin Voluntari sau prin Popesti Leordeni. S-a intamplat insa, la liceul de protocol al Capitalei, unde invata, printre altii, si unul dintre fiii premierului. S-a intamplat la cateva sute de metri de locuinta presedintelui. S-a intamplat in timp ce in liceu se afla sotia domnului Nastase. Sunt tot atatea circumstante agravante si tot atatea motive de a dori, cu grabire, lamurirea situatiei: aflarea identitatii faptuitorului, a motivelor care au stat la baza gestului, asigurarea ca asa ceva nu se va mai intampla. Sarcini deloc usoare pentru institutia care trebuie sa dea raspunsurile: Politia! Ce face politia? Cauta. Cauta acul in carul cu fan. Numai cine mai are vreo contingenta cu munca de investigatie stie ce inseamna sa te afli, atata vreme, sub doua forme de presiune: cea interna, profesionala, care iti arata clar limitele cautarii, si cea externa, care nu cunoaste nici un fel de opreliste. Cum adica, nu-l gasiti? - se mai ratoieste cate un potentat care nu vrea sa tina cont de faptul ca aproape 800 de oameni sunt angrenati, zi si noapte, de mai bine de o luna, in aceasta istovitoare cautare. Cum se gaseste un dement, un dezaxat, care nu are nici un alt mobil in afara de impulsul de moment al personalitatii sale zdruncinate? Lunetistul din America, daca s-ar fi oprit brusc, dupa cea de-a saptea sau a opta victima, n-ar mai fi fost descoperit niciodata. Doar intamplarea a facut ca sa dea de el. Politia romana poate sa spere si ea, doar in aceasta intamplare. Pentru care este, insa, nevoie de rabdare si de nervii tari. Mai ales pentru a putea face fata presiunilor.