Punctul pe Y / luni 02 decembrie 2002 Nr: 798

"Razboiul palincii" - intr-o varianta "soft"?

Desi unii s-au grabit sa infiereze faptul ca premierul va absenta de la ceremoniile prilejuite de aniversarea Zilei Nationale si de la festivitatea in cursul careia urma ca presedintele sa-i inmaneze cea mai inalta dinstinctie romaneasca, inclin sa cred ca Adrian Nastase a facut o miscare indrazneata si provocatoare. Sa te afli la Budapesta taman in preajma Zilei Nationale nu poate fi (doar) o intamplare. Poate fi, mai ales, o miscare prin care poti sa fortezi mana gazdelor pentru a face gesturi care in cotidian nu-si au rostul. Desigur, nu e uzual ca de ziua ta sa mergi in vizita. Aceasta vizita n-a fost insa una obisnuita si nici destinatia nu este. Cu Ungaria avem un contencios lung si presarat cu episoade dramatice. Asperitatile istorice n-au putut fi atenuate nici de internationalismul proletar pe vremea cand faceam parte din acelasi lagar si ne aflam sub aceeasi pulpana ideologica, si nici de trecerea spectaculoasa de la totalitarism la democratie. Mai mult, integrarea euro-atlantica si europeana a fost conceputa mai mult pe partituri de orgolii decat pe o sanatoasa colaborare si concertare. Ungaria si Romania imi seamana cu doi alergatori de cursa lunga care stiu ca trebuie sa termine impreuna competitia, dar isi pandesc fiecare miscare incercand sa-si puna cate o piedica la momentul oportun. Eforturile de apropiere, de lasare in urma a cicatricilor trecutului n-au dat roade spectaculoase. De vina a fost, poate, un orgoliu funciar su frustrarea teritoriala a vecinilor nostri, combinata cu resentimentele noastre in fata permanentei agitatii create in jurul ideii de superioritate chesaro-craiasca fata de balcanismul nostru. Cu tot apelul presedintelui Iliescu la o reconciliere de tip franco-german, temperatura relatiilor bilaterale s-a pastrat la o gradatie joasa, intre reprezentantii nostri la varf existand evidente idiosincrazii. Lucrurile par sa stea altfel in situatia de fata, cand si Medgessy si Nastase dau senzatia ca fac parte din aceeasi familie de politicieni rabdatori si ambitiosi, hotarati sa nu lase lucrurile asa cum le-au gasit. Relatia personala a celor doi poate fi o sansa, grefata pe fondul unui context in care spiritul de curtenie va obliga pe gazde ca, intr-un moment festiv ca acesta, sa depaseasca limitele convenientelor uzuale. Vizita lui Nastase la Budapesta ar putea deveni un reper pe drumul pe care variile 'razboaie' locale - de tipul celui la palincii - ar putea fi inlocuite cu aniversari decente si civilizate. P.S. Parca pentru a face in ciuda feluritelor Cassandre, premierul a reusit sa fie prezent si la festivitatea de decernari si la receptia de la Cotroceni, reintorcandu-se duminica la Budapesta.