Chiar daca pana la urma si-a pus cenusa-n cap si si-a cerut scuze pentru prejudiciul adus partidului prin declaratiile sale bosumflate de marti, dl Podgoreanu ramane cu un mare merit: acela de a fi deschis ochii Opozitiei in legatura cu calitatea de presedinte al tuturor romanilor a domnului Iliescu. Ar mai fi avut acestia prilejul sa declare ce-au declarat ieri-alaltaieri, daca nu era dl Podgoreanu? Ar mai fi facut Traian Basescu concesii la cainosenia lui recunoscuta, afirmand ca reactia lui Iliescu a fost cea a 'unui lider cu bun simt'? Ar mai fi avut un prilej atat de bun Petre Roman sa se mai apropie cu cativa centimetri de fostul sau partener de cuplu, spunand ca 'Iliescu a dat dovada ca este in politica pentru a-si asuma o raspundere, si nu pentru un interes personal?' Sau Valeriu Stoica, cand ar mai fi putut sa rosteasca aprecieri de genul 'suntem adversari, dar fair-play-ul ma obliga sa recunosc ca dupa '90, s-a dovedit a fi, in cateva momente importante, un adevarat om politic'? M-as opri putin la aceasta apreciere a lui Valeriu Stoica: intr-adevar, Ion Iliescu s-a dovedit redutabil in momente importante ale istoriei noastre de dupa '89. Dealtfel, nici nu cred ca vreo personalitate, cat de puternica si complexa reuseste sa fie remarcabila zi de zi si ceas de ceas. Important este sa se ridice la inaltimea misiei sale in momentele, de cumpana. Or, 23 noiembrie a fost un astfel de moment. Probabil ca, dupa martie-mai '90, cand calitatile de om politic ale lui Iliescu s-au ilustrat plenar in nebunia CPUN-ului, acesta este momentul de varf al carierei sale politice. Si de maxima autoritate morala. Pentru ca nimeni, sau aproape nimeni, nu mai zambeste acum neincrezator, in coltul gurii, cand Iliescu spune ca vrea sa se razboiasca cu coruptia. Ba, cred, ca pentru majoritatea romanilor el este in acest moment singurul om politic care are autoritatea morala si publica de a pronunta aceste cuvinte si singurul de la care se asteapta in mod concret ceva. Paradoxal, un astfel de moment vine tocmai atunci cand Ion Iliescu nu mai vrea si nu mai asteapta mare lucru de la propria sa cariera. El isi asuma, prin lansarea acestei provocari o raspundere enorma, aproape mortala, in conditiile in care alaturi de el nu se afla decat marea masa a celor pe care coruptia ii afecteaza indirect. Lupta impotriva coruptiei va fi, inevitabil, si o lupta impotriva unor fosti tovarasi de drum, care au apucat-o pe alte cai si, poate, chiar impotriva propriei sale creatii politice - ma refer la formatiunea social-democrata pe care a condus-o efectiv in cele mai dificile momente ale existentei sale. In asta mi se pare ca consta marea provocare a demersului care l-a suparat pe dl Podgoreanu si pe unii dintre camarazii sai. Si care i-a facut pe adversari sa vada adevarata fata a omului politic Iliescu.