Punctul pe Y / vineri 29 noiembrie 2002 Nr: 796

Puterea si serviciile secrete

Separatia puterilor in stat a condus catre un soi de echilibru pe care unii il contesta: dintre un Executiv care are toate comenzile deciziilor administrative in mana si o Presedintie care nu stapaneste, in mare, decat cele mai importante servicii secrete. Si unii si altii considera cu au nevoie de ceva mai mult pentru ca balanta sa fie cu adevarat echilibrata. Dl Talpes, de exemplu, a considerat necesar sa existe, ca la americani, un organism de coordonare a tuturor institutiilor care trag cu ochiul si cu urechea. Ideea a fost considerata ca o incercare de a muta la Cotroceni polul de putere, facand din Executiv o marioneta a acestuia. In ciuda faptului ca, in special dupa 11 septembrie, o anumita concertare a actiunilor acestor servicii aparea necesara, ideea a cazut in CSAT, pentru a nu incinge si mai mult spiritele, si asa inflamate de catre corurile reunite ale Victoriei si Cotrocenilor. Asistam, in prezent, la un soi de armistitiu, in virtutea caruia SRI si SIE dau raportul la Cotroceni (in primul rand), in timp ce Executivul se multumeste cu recolta serviciilor de specialitate de la Interne, Justitie si Armata. Evident ca pe fondul acestei dispute surde, survine intrebarea: cat de puternice mai sunt, intr-un regim democratic, serviciile secrete? In ce consta puterea lor si cum poate fi ea utilizata in scopuri politice? Un posibil raspuns il ofera sedinta de miercuri de la SRI. Acolo, premierul a afirmat ca, in proportie de 80%, Guvernul este beneficiarul informatiilor pe care le furnizeaza Serviciul Roman de Informatii. Informatii, presupun, care vizeaza intr-o mare masura modul in care functioneaza componentele administratiei. Informatii care atrag atentia asupra unor fenomene care trebuiesc tinute sub control: spionajul economic, coruptia, traficul de influenta, posibilele manifestari teroriste. Acum, ca am intrat in NATO, problematica cu conotatie externa isi reduce din importanta. Doar n-o sa ne apucam sa-i spionam sau sa-i dam in gat pe noii nostri parteneri. Greul ramane pe coruptie si pe manifestarile adiacente. Or, aproximativ aceleasi informatii SRI-ul le furnizeaza si presedintelui, sau in primul rand presedintiei. Acest lucru confera din start un avantaj institutiei din deal si devine mai de inteles hotararea cu care presedintele a anuntat noua cruciada impotriva coruptiei (guvernamentale, in primul rand) luandusi-l de martor chiar pe Bush. Lupta impotriva coruptiei este un obiectiv national, la care trebuie sa se inhame si Dealul si Valea. Problema este unde se vor inregistra pagubele. Nu tocmai colaterale...