Nu sufar de mania persecutiei, dar ceea ce s-a intamplat pana acum, cu regularitate, ma face sa cred ca daca eram noi in situatia bulgarilor, tambalaul ar fi fost mult mai mare, iar momentul Praga pus sub semnul intrebarii. Este vorba, bineinteles, despre filiera de aprovizionare cu arme a Irakului de catre cateva firme bulgaresti in cautare disperata de clienti. Sigur, cand spui 'arme', te gandesti imediat, daca nu la rachete sau tunuri, macar la niste AKM-uri. Ceea ce au trimis bulgarii irakienilor sunt arme doar printr-un artificiu de stil: sunt, de fapt, anvelope pentru anumite modele de vehicule militare. Dar cand acele vehicule vor imprastia moartea in jur, artificiul devine perfect justificat. Asadar, cateva firme bulgaresti vand, pe o filiera intortocheata, niste anvelope care ajung la Saddam Hussein. Afacerea e deconspirata de catre serviciile secrete americane si israeliene. Cand ajunge la urechile autoritatilor bulgare, acestia se fac foc si para si-i dau afara imediat pe directorii firmelor respective. Si, apoi, cer scuze NATO pentru nefericita intamplare, scuze pe care NATO le primeste si-i mangaie pe cap parinteste: altadata sa nu se mai intample! Altadata nici nu se mai poate intampla. Daca intra, saptamana viitoare in NATO, bulgarii nu vor mai putea sa vanda nici macar un ventil fara permisiunea aliantei. Vor produce pe stoc, fara sa se mai complice cu desfacerea. Nu este o simpla impresie ca Bulgaria este copilul favorit al NATO. Ea a fost intotdeauna mai bine vazuta decat noi, pentru ca a stiut sa intre mai bine pe sub pielea aliantei. A fost intotdeauna mai disponibila la orice solicitare si a beneficiat, in acest fel, de circumstante atenuante oridecateori a facut-o de oaie. Ca in cazul de fata. Caz in care cred ca daca am fi fost noi in cauza, lucrurile ar fi fost mult mai complicate si n-am nici o indoiala ca voiajul nostru la Praga ar fi fost pus sub semnul intrebarii. Din fericire, au fost ei si nu noi...