Coplesiti de galagia europeana pe care au facut-o in jurul notiunii de minoritate ungurii, am ajuns sa uitam ca noi insine constituim o minoritate, acolo unde minoritarii sunt majoritari. De la evenimentele din martie 90, subiectul celor doua judete cu populatie preponderent maghiara a fost abordat cu discretie. Nu cumva sa deranjam, prin nationalism, sentimentele celor care cred ca european inseamna sa fii atunci cand faci din minoritati surse de dictatura politica. Si atunci, romanii minoritari din cele doua judete au fost lasati de izbeliste, sa se descurce cum or putea, in conditia de minoritari ai minoritatii... Este, din nou, meritul umanistilor de a pune degetul pe o rana prost pansata si care supureaza de 12 ani. Cine ii are in grija pe romanii ramasi in cele doua judete, unde sunt supusi celor mai perfide discriminari - intre care si aceea - enorma! de a nu putea sa ocupe functii publice daca nu stiu limba maghiara? Profesorul Voiculescu si umanistii sai, atunci cand nu se harjonesc cu aliatul mai mare de la guvernare, au calitatea de a identifica cate o problema a carei gravitate depaseste locul comun. Aceasta este una dintre ele. Suntem preocupati de soarta vlahilor din Bulgaria - spre marea suparare a vecinilor de la Dunare, in al caror vocabular politic notiunea de minoritate nici nu exista - dar ii ignoram pe propriii nostri minoritari. Care ajung sa nu mai aiba scoli, sa nu mai aiba biblioteci, sa nu mai aiba ziare decat in limba minoritatii ocrotite de stat, mai mult decat are aceasta nevoie, ca sa dam bine in fata comunitatii internationale. Mi se pare absurd sa ne temem a fi taxati de nationalisti doar pentru preocuparea fireasca fata de conationalii nostri ramasi in enclave in care autoritatile locale n-au reusit inca sa faca purificarea etnica pe care o doresc. Cred, de aceea, ca proiectul legislativ al umanistilor merita toata atentia.