Punctul pe Y / sâmbătă 02 noiembrie 2002 Nr: 772

Memorialistica - efect al esecului?

Valul de volume de memorialistica din ultima vreme, venite dinspre personaje reprezentative ale fostei guvernari are o semnificatie. Lista deschisa de Radu Vasile, continuata de Rasvan Popescu si Emil Constantinescu si incheiata (temporar) de Petre Roman se vrea, mai intai, o contributie istorica.Autorii doresc ca cei ce vor scrie cronica agitatului cvadrienal al Opozitiei, sa se afle in posesia unor date exacte de la prima mana.Asa se si explica insistenta cu care au fost tratate in cele patru opuri momentele cele mai fierbinti - dar si cele mai controversate - ale experimentului politic pe care l-a constituit guvernarea unei Coalitii.A primei coalitii autentice din istoria parlamentara, pentru ca aliantele la guvernare ale FSN-ului, FDSN-ului si PDSR-ului au fost mai mult de suprafata.Coalitia a fost o alianta de facto, nu de ochii lumii.Una care nu beneficia de experienta unor precedente la guvernare.Care a trebuit sa-si rezo lve, in primul rand, propriile probleme, de cooperare si de algoritm, inaintea problemelor de fond ale guvernarii.A trebuit sa invete sa co-existe tendinte net divergente programatic si sa faca sa coexiste interese nu intotdeauna paralele. Aceasta preocupare a durat nu mai putin de patru ani si este explicabil faptul ca nu a mai ramas aproape de loc timp si preocupare pentru carmuirea corabiei nationale pe marea agitata a Tranzitiei.Opozitia insasi a avut parte de o tranzitie spre starea de Putere, pe care n-a reusit sa o duca la capat in cei patru ani cat s-a aflat, constitutional, in capul mesei. Volumele de memorialistica sunt, de fapt, scuze publice pentru esecul in actiune al autorilor sai.Si Vasile, si Roman, si Rasvan Popescu - in masura in care a avut vreun cuvant propriu de spus, in afara celor purtate prin fisa postului - dar mai ales Emil Constantinescu sunt cei care au ratat toate sansele pe care le-au avut.Din orgoliu, din nepasare, din nepricepere - care sunt si principalele cauze ale esecului colectiv.Ratarea sanselor a fost deja scump platita - de catre Vasile si Roman prin marginalizare, de catre Constantinescu - printr-o, practic, definitiva iesire din circulatie, de catre Rasvan Popescu, prin situarea sa in no man's land-ul dintre politica si gazetarie, ca simplu functionar. Scuzele autorilor nu fac decat sa-i acuze de toate cele pe care le rejecteaza, plasandu-i in galeria personajelor politice, prin pierderea calitatii de personalitati.