Vineri, 20 septembrie, orele 11.53, din curtea sediului Partidului National Ţaranesc-Crestin si Democrat, din bd. Carol, au iesit doua masini acoperite, in parti, cu doua mari bannere pe care scria cu litere de-o schioapa: 'PNŢCD-Noua Politica': 'Spune-le ca nu mai poti!' Dintre bannere, doua difuzoare puternice transmiteau in atmosfera acelasi mesaj, pus pe voce. De ce am tinut sa mentionez cu atata exactitate un fapt in aparenta banal? Zilnic, zeci de masini plimba prin oras panouri mari inbiindu-ne sa incepem o noua viata cu biscuitii 'X' sau berea 'y'. De data asta, cursul existentei multor bucuresteni (deocamdata) s-ar putea schimba daca mesajul taranesc-crestin si democrat va reusi sa penetreze carapacea de indiferenta cu care oamenii se izoleaza, in general, de o realitate incomoda. S-ar putea ca data de 20 septembrie, orele 11.53 sa marcheze, intr-adevar, un nou curs in politica romaneasca si sa readuca in prim planul atentiei publice un partid pe care exercitiul defectuos al puterii l-a aruncat in anonimat. Exista o astfel de posibilitate - personal, ii acord sanse intr-un procent de aproximativ 3 la suta. Pentru restul de 97 de procente cred ca partidul domnului Ciorbea isi va continua nestingherit marsul lipsit de glorie spre uitare. De ce? Am sa incerc sa ma explic: primul motiv ar fi dl Ciorbea insusi. Personaj nu foarte controversat - pentru ca mai toata lumea s-a lamurit ca este un politician inconsecvent si neterminat in orice actiune ar intreprinde. Prin ce anume ar putea dl Ciorbea - om care a inceput ca lider sindical, a cochetat cu puterea pedeserista, a sarit in barca Conventiei, s-a ales primar al Capitalei si i-a lasat balta pe bucuresteni pentru a incurca pe toata lumea in calitate de prim-ministru, a fost pur si implu alungat de la palatul Victoria, pentru ca apoi sa injure PNŢCD si sa formeze un alt partid, cu care s-a batut pana cand a revenit ca presedinte al formatiunii blamate - sa-i convinga pe alegatori ca de data asta va fi mai destoinic si ca va avea resursele sa conduca ramasitele partidului istoric pe noi culmi de faima si autoritate? Cum i-ar putea convinge pe alegatori politicienii manjiti in exercitiul guvernarii, dar ramasi in partid, ca sunt curati ca lacrima si ca pot avea tupeul sa-i atace pe altii? Si sa indemne lumea la revolta? Pana cand timpul ne va contrazice sau ne va da dreptate, evenimentul din 20 septembrie, ora 11.53 ramane un simplu si banal exercitiu de PR, o incercare fara prea multe sanse de a vinde populatiei un produs expirat: noua politica taranista.