Punctul pe Y / joi 19 septembrie 2002 Nr: 734

Anticiparea anticipatelor

Cu toate profetiile pe care politicienii si jurnalistii s-au intrecut in a le runca pe piata vorbelor, Romania n-a avut - inca - parte de alegeri anticipate. A avut parte de cateva demiteri scandaloase de premieri, dar legislativele alese si in '90, si in '92, si in '96 si-au facut netulburate somnul vreme de doi sau de patru ani, cat au avut la dispozitie. Ba, chiar, premierul caruia i s-a pronosticat de cele mai multe ori ca va avea o astfel de soarta - Nicolae Vacaroiu - a fost si singurul, din executiv, care si-a facut slujba cap-coada, patru ani batuti pe muchie. Actuala legislatura nu face exceptie. Acum, insa, mai mult ca oricand, spectrul anticipatelor pluteste deasupra electoratului, lansat de la nivele cu autoritate in domeniu. A evocat o asemenea posibilitate chiar premierul, in buchetul de idei care a starnit atata valva, in special din cauza optiunii sale 'cetatenesti' cu un nou mandat pentru dl Iliescu. Acesta a rejectat la fel de energic, si ideea unui nou mandat, si ideea unor alegeri anticipate 'atata timp cat situatia interna nu justifica acest lucru'. Iata insa ca vine dl Hrebenciuc (tot el!) cu afirmatia ca lumea (pesedista, evident) trebuie sa se impace cu aceasta idee si ca ar trebui chiar sa se pregateasca pentru o asemenea eventualitate. Dl Hrebenciuc batea saua organizatiei sale de la Bacau ca sa priceapa iapa nationala. Mi-e greu sa cred ca vicepresedintele PSD vorbeste chiar de capul lui, fara o minima consultare cu seful sau ierarhic. De aceea si cred ca aceasta este una dintre modalitatile alese de premier de a nu mai intra in contre directe cu 'seful' sau de la Cotroceni. Dl Nastase este un tip lucid si realist si stie ca un conflict fatis nu-i aduce nimic folositor. Dar, in acelasi timp, se simte dator sa-si urmeze propriul drum si propria sa politica. Iar aceasta politica ii spune ca, pentru a-si consolida puterea pe care o are si pentru a evita continua erodare, este musai sa se foloseasca de oportunitatea pe care i-o ofera post-Praga, cand actualul Executiv va inregistra, dupa toate probabilitatile, primul sau mare succes de imagine. Romanii au un talent istoric sa se imbete cu apa rece a succeselor sportive, culturale sau chiar de politica externa, si n-ar fi de mirare sa reactioneze si de aceasta data pozitiv, amplificand, intr-un eventual scrutin, procentul formatiunii de guvernamant pana la un punct la care acesta sa nu mai aibe nevoie de aliati incomozi. Scenariului anticipatelor ii lipseste deocamdata doar o apostila. Cea prezidentiala.