Punctul pe Y / luni 16 septembrie 2002 Nr: 731

O oglinda stramba

Personal, consider decizia de 'interzicere' a postului OTV o greseala. Prin aceasta masura tardiva CNA nu face altceva decat sa atribuie o aura de martir unui realizator si unui post care, in toata activitatea de pana acum n-au avut nimic sfant in afara de goana dupa senzationalul ieftin, cu orice pret. Probabil ca unii dintre telespectatorii care savurau, sincer, aluviunile sub - morale pe care le aduceau cu ele personaje de o dubiosenie vizibila cu ochiul liber, vor fi revoltati de aceasta masura. Ei isi vor asocia protestul ideii de libertate a expresiei - indiferent de calitatea acesteia. In ochii lor, Dan Diaconescu va apare nu ca un spagar cu ceva talent, care si-a construit afacerea pe seama feluritelor lobby-uri mai mult sau mai putin oneste - cum il considera nu putini dintre confratii sai de breasla - ci ca un luptator pentru dreptate si adevar, aflat in posesia unor documente si marturii compromitatoare, caruia Puterea incearca sa-i inchida gura. Parerea mea este ca orice pasare pe limba ei piere. Nu cred ca - lasat sa-si vad de treaba - Diaconescu ar fi devenit cine stie ce Berlusconi al audiovizualului romanesc. Ii lipsesc, pentru asta, prea multe lucruri, dar in primul rand o minima cultura generala. Sirul bombelor si dezvaluirilor sale senzationale nu putea duce decat la previzibilul final al neincrederii si deriziunii. Daca postul sau i-a mai derutat, insa, pe unii, de vina nu sunt altii decat cei care astazi saluta cu entuziasm decizia CNA. Cei care se intercalau senini, in cautare de succes la public, printre puscariasii, proxenetii, hotii si vrajitoarele care populau ecranul. Oglinda TV era, pentru multe personaje politice cu pretentii, calea cea mai scurta spre popularitate. Ei se ingramadeau si se gudurau pe langa realizator in speranta de a fi tratati cu blandete, conferindu-i acestuia o falsa aura de onorabilitate, pe care n-a avut-o, dealtfel, nicicand. Astazi, cand se privesc in oglinda stramba a popularitatii conferite de un canal prin care s-au scurs doar dejectii, nu prea le venea sa creada. Ca ei sunt cei care s-au lafait ore in sir pe ecran, ca ei sunt cei care-au telefonat pentru a interveni in direct, ca ei au raspuns cu grabire celor mai fantasmagonice acuze. Nu cred ca interdictia - ci permisiunea de a continua sa functioneze in regimul pe care si l-a constituit, de muzeu al ororilor mediatice - ar fi cea mai buna pedeapsa pentru Oglinda, sau OTV.