Comitetul pentru relatii externe al Senatului american a luat in discutie lista celor sapte candidati la largirea NATO, printre care se numara si Romania. Concluzia a fost ca fiecare dintre cele sapte state prezinta oportunitati dar, in acelasi timp, ridica si unele semne de intrebare pentru siguranta organizatiei. S-a constatat ca, de pilda, pricipalul impediment pentru Slovacia l-ar putea reprezenta victoria in alegeri al lui Meciar, pe care Washingtonul il considera cam nationalist. Dupa cum slaba aderenta la idee a populatiei Sloveniei ar putea reprezenta, deasemenea, o dificultate nu dintre cele mai de neglijat. In legatura cu Romania persista, se pare, un impediment major. Daca restructurarea armatei e pe drumul cel bun, daca stabilitatea politica e un factor benefic, daca dorinta populatiei de a intra sub umbrela este o realitate tonica, ramane un singur si mare cusur: coruptia. Coruptia este o tema familiara romanilor, in ultimii doisprezece ani. Chiar daca in mentalul colectiv ea a ramas tributara modelului pre-decembrist. Atunci notiunea de coruptie insemna spaga data la spatiul locativ sau sticla de whysky care insotea plicul dat medicului, sau procentul din vanzari pe care-l luau sefii de carciumi de la ospatari. Desi gama operationala a coruptiei s-a largit considerabil, perceptia acesteia a ramas, inca, la nivele derizorii. Romanul, in general, nu prea realizeaza faptul ca spaga luata de un ministru pentru o privatizare dubioasa il atinge personal la buzunar. Nu realizeaza ca licitatiile trucate pentru lucrari publice se fac tot pe socoteala lui pana la urma. Sau ca 'donatiile' facute nu stiu carui partid pentru obtinerea imunitatii ce decurge dintr-un fotoliu de parlamentar reprezinta o tranzactie care nu-l atinge in nici un fel.Romanul, in general, continua sa creada ca fenomenul de coruptie e doar acela care-l afecteaza pe el in mod direct. Americanii privesc lucrurile altfel. Au si mai multa experienta in materie de democratie si de coruptie. Lor li se pare ca, in Romania, coruptia este principalul inamic al integrarii. Ca impotriva ei trebuie sa lupte, in primul rand, autoritatile. Si au dreptate. Mai putin clar este cum vad ei aceasta lupta, dintre niste autoritati tot mai coplesite de coruptie, si coruptia insasi? Pentru ca aceasta este realitatea Romaniei de azi: o coruptie generalizata si bine organizata. Care a inlocuit algoritmul politic, bezmetic, cu algoritmul spagii. Daca la Praga vom avea, Doamne- fereste, surprize, nu va fi vina nimanui. Va fi doar vina acestei coruptii proteice pe care nimeni nu reuseste sa o identifice in propria sa ograda.