Punctul pe Y / luni 02 septembrie 2002 Nr: 719

Detectorul de minciuni

Un post de televiziune incearca sa dea lovitura chemandu-i pe cei asupra carora planeaza diverse suspiciuni sa se supuna de buna voie unei examinari cu detectorul de minciuni. Exista, desigur, si o perceptie simplista a acestui tip de aparat. Cei mai multi isi inchipuie ca este vorba despre un soi de tensiometru care se pune pe la mana si undeva, pe un ecran, un ac atinge o zona rosie atunci cand subiectul testat spune cate una gogonata. In realitate, detectorul de minciuni este un aparat sofisticat, care functioneaza, e drept, pe baza impulsurilor electrice generate de procesele pe care creierul le declanseaza in sistemul vascular. Nu exista insa, un aparat care sa o spuna verde in fata: minti! Variatiile inscrise pe o banda de hartie pot fi interpretate, insa, de specialisti, in functie de amplitudinea miscarilor generate. Si mai este o chestie: adevaratul test il constituie abilitatea operatorilor de a formula astfel de intrebari incat sa implice procese emotionale decodificabile prin variatiile de tensiune. Una peste alta, detectorul poate sa dea o senzatie de adevar sau minciuna,dar in nici un caz sa certifice una sau alta dintre variantele unui raspuns. De aceea proba cu detectorul de minciuni nici nu este admisa in instanta, prin tarile unde acesta este folosit. Sunt tare curios cine vor fi cei care se vor oferi voluntar sa se supuna acestei probe la postul amintit. In nici un caz nu vor fi, insa, politicienii. Din motive de ei bine stiute. Ei sunt primii care ar trebui sa multumeasca cerului ca nu s-a inventat inca aparatul care sa desparta cu certitudine minciuna de adevar. Imaginati-va cum ar arata si ce reactii ar declansa un televizor care ar avea incorporat un astfel de aparat, ce ar actiona un bec rosu pentru minciuna si unul alb pentru adevar! Am capata, probabil, o paloare stacojie stand si ascultandu-i cat e ziulica de mare, spunandu-ne cat de mult doresc ei binele acestei tari, cat de mult muncesc pentru el si cat de rau intentionati sunt adversarii lor politici si cat rau ar face, daca, Doamne-fereste, ar ajunge cumva la putere. Sa multumim, deci, stiintei, ca n-a facut inca pasul acesta si ca putem sa ne leganam cotidian in iluziile pe care ni le transmit cu atata sinceritate prietenii nostri politicienii.