Spre deosebire de palmierii lui Agathon si Mazare, palmierii lui Nastase se tin foarte bine. Nu se usuca, nu arata ca jumuliti, nu sunt atacati de adversarii politici, sunt în siguranta si acum si la iarna care vine. Pentru ca îi asteapta o ditamai sera în care vor fi mutati, cu tot cu ciubere, pentru a nu fi nevoiti sa înfrunte ierni carora nu le-a rezistat nici anticul poet Ovidiu, cel exilat la Pontul Euxin. Toate acestea l-ar putea face invidios pe dl Agathon, daca dl ministru ar avea obiceiul ca în cursul inspectiilor periodice pe care le face pe litoral cu nelipsitul alai de purtatori de reportofoane, ar da si pe la dl Nastase. Din motive care ne scapa, dlui Agaton nu prea-i convine ceva la dl Nastase si atunci prefera sa-l ocoleasca. Si, ocolindu-l, n-are prilejul sa faca comparatii care se impun, între pricajitii sai palmieri de la Mamaia si frumosii palmieri de la Costinesti. Celor care si-au închipuit - Doamne fereste! - ca era vorba despre primul-ministru, trebuie sa le redam încrederea în reflexele sanatoase ale titularului de la Turism. Nu. Este vorba despre un alt domn Nastase, Nicusor, patronul complexului VOX MARIS din Costinesti si unul dintre cei mai priceputi manageri pe care-i are turismul românesc. Pe un litoral înca înnecat în paragina, prost gust si delasare, nerevigorat de plapânzii palmieri transplantati cu atâta cheltuiala din Grecia lor natala, în solul neprilenic al Dobrogei, Nicusor Nastase a reusit performanta de a crea o oaza de civilizatie si bun gust. Complexul AMIRAL din Costinesti întruneste deja conditiile care se vor de la orice club cu pretentii si sunt sigur ca anul viitor turistii straini se vor bate pe el. Performanta a fost obtinuta cu truda, nervi si, practic, împotriva preferintelor mai-marilor din turism, mult mai sensibili la conotatii oculte de gen 'Scandinavia', decât la efortul singular al unor oameni care vor sa schimbe ceva, cu toate piedicile care li se pun. Palmierii lui Nicusor Nastase sunt un semn ca vorbele pot fi dublate de fapte si ca lucrul facut temeinic si cu discretie îsi arata mai curând valoarea decât stahanovismul cu trâmbite de tranzitie.