Punctul pe Y / joi 08 august 2002 Nr: 698

Monser si mia de lei

Daca nu s-ar fi produs tragicul accident de la Mogosoaia din urma cu 22 de ani, Marin Preda si-ar fi serbat, in aceasta saptamana, cea de-a 80-a vara prinsa in buchetul vietii. Ar fi primit un mesaj de felicitare din partea Academiei Romane, poate si o vizita din partea presedintelui Iliescu - iubitor de cultura si de oameni de cultura, cum i s-a dus buhul - si cam atat. Pentru ca in cel de-al 12-lea an de gratie al Tranzitiei artistii nu mai sunt la moda. Cu atat mai putin in plina vara, cand toata lumea e in concediu si cand vedetele sunt pe litoral, cantand, vorbind sau tacand, in functie de cat sunt de aproape de polul puterii, de la Neptun. Poate ca soarta nu a fost chiar atat de cruda cu marele scriitor. Poate ca l-a 'ajutat' sa-si ia zborul spre Parnas in plina glorie, scutindu-l de experienta amara a unei culturi de piata in care, pe rafturile putinelor librarii ramase, se duce o lupta inegala intre clasici si contemporanii retelelor computerizate. Nu stiu cum ar fi facut fata Monser - porecla derivata din apelativul sau favorit - acestui sistem, chiar daca in mentalitatea sa dainuia dinspre stramosii sai din Silistea-Gumesti, principiul pietei. Mi-amintesc faptul ca, in calitatea mea de redactor de ziar, i-am solicitat in mai multe randuri, un interviu. 'Ți-l dau, monser, dar trebuie sa ma platesti. O mie de lei!' Ăsta era tariful sau de interviu, intr-o vreme cand leafa mea de redactor era ceva mai mica. Iar ca sa ceri bani de la contabilitatea Editurii ar fi insemnat o blasfemie: cum adica, sa-l mai si platesti? Cu toate astea, fidel principiului sau, Monser a izbutit sa smulga cate o mie de la cateva publicatii mai intelegatoare, anticipand astfel, magistral, un curent care astazi face ravagii printre vedetele muzicii si ale televiziunii. Nu vad cine ar mai plati, astazi, o mie de lei pentru un interviu luat unui scriitor. Nici chiar daca, intamplator, l-ar chema Marin Preda...