MonÂser Âsi mia de leiDacã nu s-ar fi produs tragicul accident de la MogoÂsoaia din urmã cu 22 de ani, Marin Preda Âsi-ar fi serbat, în aceastã sãptãmânã, cea de-a 80-a varã prinsã în buchetul vieþii. Ar fi primit un mesaj de felicitare din partea Academiei Române, poate Âsi o vizitã din partea preÂsedintelui Iliescu - iubitor de culturã Âsi de oameni de culturã, cum i s-a dus buhul - Âsi cam atât. Pentru cã în cel de-al 12-lea an de graþie al Tranziþiei artiÂstii nu mai sunt la modã. Cu atât mai puþin în plinã varã, când toatã lumea e în concediu Âsi când vedetele sunt pe litoral, cântând, vorbind sau tãcând, în funcþie de cât sunt de aproape de polul puterii, de la Neptun. Poate cã soarta nu a fost chiar atât de crudã cu marele scriitor. Poate cã l-a 'ajutat' sã-Âsi ia zborul spre Parnas în plinã glorie, scutindu-l de experienþa amarã a unei culturi de piaþã în care, pe rafturile puþinelor librãrii rãmase, se duce o luptã inegalã între clasici Âsi contemporanii reþelelor computerizate. Nu Âstiu cum ar fi fãcut faþã MonÂser - poreclã derivatã din apelativul sãu favorit - acestui sistem, chiar dacã în mentalitatea sa dãinuia dinspre strãmoÂsii sãi din SiliÂstea-GumeÂsti, principiul pieþei. Mi-amintesc faptul cã, în calitatea mea de redactor de ziar, i-am solicitat în mai multe rânduri, un interviu. 'Þi-l dau, monÂser, dar trebuie sã mã plãteÂsti. O mie de lei!' Ãsta era tariful sãu de interviu, într-o vreme când leafa mea de redactor era ceva mai micã. Iar ca sã ceri bani de la contabilitatea Editurii ar fi însemnat o blasfemie: cum adicã, sã-l mai Âsi plãteÂsti? Cu toate astea, fidel principiului sãu, MonÂser a izbutit sã smulgã câte o mie de la câteva publicaþii mai înþelegãtoare, anticipând astfel, magistral, un curent care astãzi face ravagii printre vedetele muzicii Âsi ale televiziunii. Nu vãd cine ar mai plãti, astãzi, o mie de lei pentru un interviu luat unui scriitor. Nici chiar dacã, întâmplãtor, l-ar chema Marin Preda... |