Punctul pe Y / joi 01 august 2002 Nr: 692

Ce nu intelege Ellie Wiesel...

Remarcabila personalitate a lumii contemporane, legitimata prin suferintele indurate in lagarele de concentrare si de exterminare naziste, Ellie Wiesel, laureat al premiului NOBEL pentru pace, s-a reintors, pentru cateva zile, pe meleagurile Sighetului, acolo unde a vazut lumina zilei, intr-o asezare care la sfarsitul anilor '40 numara nu mai putin de 38.000 de evrei, intr-o comunitate harnica si prospera.Copil fiind, a trait drama deportarii si a exterminarii intregii sale familii.Unic supravietuitor, a dorit sa mai revada odata locurile in care privea pe fereastra motii morocanosi trecand pe strada spre treburile lor.Este, desigur, extrem de greu sa retraiesti la aceeasi intensitate sentimentele pe care le incearca celebrul (acum) scriitor si pastrator al memoriei Holocaustului.Personaj asezat, rezonabil, modest, Wiesel a avut in presedintele Iliescu o gazda si un ghid pe masura.Vizita sa s-a derulat in parametrii decentei si ai adevarului.U n adevar crud, adeseori greu de suportat, dar al carui tel este de a ne face sa nu uitam ceea ce s-ar putea, tragic, repeta.Desprins de locuri si de realitatile lor, Ellie Wiesel ne pare, insa, usor debusolat.Iar mesajul sau pare, uneori, sa-si greseasca adresa.Vorbindu-le celor prezenti la Sighet, i-a rugat sa-si intrebe parintii ce s-a intamplat in urma cu peste 60 de ani si despre cum au putut sa doarma linistiti cand vecinii si cunostintele lor au fost trimise la moarte.Un indemn pe care respectatul laureat ar fi trebuit sa-l adreseze autoritatilor de la Budapesta, sub a caror diriguire s-au petrecut tragicele evenimente. Ellie Wiesel uita ca in anii Diktatului soarta romanilor nu a fost mai buna decat a evreilor din Transilvania ocupata de horthysti.Si ca, in aceleasi trenuri ale mortii, au fost nu putini romani. Erorile istorice si geografice le joaca feste nu doar celor care stiu lumea de pe harta - si nici de acolo prea bine.Din pacate si oaspetele nostru de acum pare a fi unul dintre acestia.Cat despre apelul - nobil - al renuntarii la ura si la intoleranta, din nou dl Wiesel greseste adresa.O adresa pe care ar putea-o regasi chiar pe meleagurile locuite astazi de conationalii sai, angajati intr-o sinucigasa competitie de ura si razbunare cu cei cu care si-au impartit, de-a lungul istoriei, destinul.