Ce se mai furã la români?De multe ori nu-þi vine sã crezi ce vezi Âsi ce-auzi pe la rubricile de Âstiri! Te cruceÂsti aflând cã nu Âstiu care tembel a demontat o porþiune de Âsina de cale feratã pentru a-Âsi construi o pivniþã! Numai întâmplarea a fãcut ca primul tren de dupã ispravã sã nu deraieze. Ce sã mai vorbim despre hoþii de benzinã din conductele magistrale: veritabil sport de masã! Un alt tembel, întrebat de un reporter de ce-a dat gaurã în conductã a rãspuns cu multã naturaleþe: am un hârb de Trabant! Am luat benzinã ca sã merg cu el! Rãspuns stupefiant prin logica lui: nu fur ca sã ma distrez! Gama surselor din care românul se 'aprovizioneazã' ãn ultimii vreo zece ani este de domeniul absurdului: tuburile de aluminiu pentru irigaþii Âsi-au gãsit demult utilitatea prin gospodãrii, ca stâlpi de gard, sau grinzi pentru magazii. Se furã indicatoare rutiere, cabluri electrice de înaltã tensiune, semafoare, instalaþii de semnalizare. Nu puþini dintre hoti Âsi-au gãsit sfârsitul electrocutaþi, arÂsi de vii, sufocaþi sau striviþi de obiectele pe care se gândiserã sã le transfere din patrimoniul statului în cel personal. Alþii vor continua sã moarã, în timp ce o parte vor îngroÂsa rândurile celor din puÂscãrii. Stau Âsi mã întreb: este acesta un semn al sãrãciei extreme, de nesuportat? Cu siguranþã cã nu! Cei înfometaþi sau înghesuiþi de alte lipsuri vor fura hranã, îmbrãcãminte, alte bunuri decât Âsine de cale feratã sau cabluri de cupru. Aici este vorba despre un fenomen mult mai grav: despre prãbuÂsirea autoritãþii publice! ÃŽn ochii hoþilor, statul este un proprietar nevolnic care nu mai meritã sã te ruÂsinezi de el. Nu mai merita nici un respect, pentru cã n-a Âstiut sau n-a avut cum sã Âsi-l impunã. ÂSi atunci este jefuit de orice se poate. O asemenea psihologie este un semn de sfârÂsit al civilizaþiei. Un semn de reîntoarcere la principiile comunei primitive. Dacã lucrurile nu vor fi stãvilite la acest nivel s-ar putea ca, pe zi ce trece, sã asistãm la fapte care pun în pericol nu doar siguranþa stradalã, ci chiar pe cea naþionalã. Pentru aceasta, însã, este nevoie ca statul, instituþiile sale, sã-Âsi recapete autoritatea. Sã demonstreze cã democraþia e compatibilã cu respectul legilor. ÂSi cã aplicarea acestora poate Âsi trebuie sã fie impusã. Avem, însã, nevoie, de o altã mentalitate, la toate nivelurile, dar mai ales la cel de bazã, al individului. Trebuie sã reîncepem sã ne pese ce se întâmpla în jurul nostru, sã ne considerãm afectaþi personal de tot ceea ce contravine normelor de convieþuire. Sã reînvãþãm condiþia de ceãþean. |