Moralã cu dublã tracþiuneExistã o indicibilã Âsi deloc secretã satisfacþie a presei de a prinde câte un fir, Âsi de a nu-i mai da drumul. Nu conteazã cât de real e acel fir, cât de argumentatã acuza care derivã dintr-o atare informaþie. Ea se transformã, pe zi ce trece, într-o etichetã pe care nimeni nu mai reuÂseÂste - sau nu-Âsi mai dã oboseala - sã o Âsteargã. Sau sã o corecteze. Nu-mi permit sã mã erijez în judecãtor al nici unui personaj public, în chestiuni care þin de argumente sau de probe. Poate sã-mi placã sau nu un anumit politician, pot sã explic chiar Âsi de ce, pot sã emit judecãþi de valoare care vor avea întotdeauna o anumitã încãrcãturã de subiectivism. Pot sã spun despre el cã e slab. Cã nu se ridicã la înãlþimea misiei sale publice. Dar dacã spun cã e hoþ, trebuie sã am argumente clare, dovezi. Altfel, cu ceea ce cuprinde Codul Penal, fãrã adãugãri sau iniþiative, pot sã plãtesc aceastã eroare. Când, însã, politicianul care este gratulat cu calificativul de 'hoþ', tace, nu se revoltã, zâmbeÂste Âsi zice: 'Hai mãi bãieþi, lãsaþi-o cu exagerãrile!' - ceva nu e în regulã. Cu cât politicianul tace mai mult Âsi acceptã acest tratament, cu atât prezumþia de vinovãþie devine mai mare, mai palpabilã. Mi-e greu sã cred cã politicianul român poate înghiþi, fãrã sã-i pese, de la presa româneascã, ceea ce nu e dispus sã înghitã de la presa strãinã. Mi-e greu sã accept, ideea cã între noi ne putem face hoþi, mincinoÂsi, incapabili, dar e obligatoriu sã ne sarã þandãra când o face unul din afarã. Morala publicã este, trebuie sã fie una pentru toþi. Nu ne putem permite o moralã cu dublã tracþiune: una de 'faþã' Âsi alta de 'spate'. |