A reduce ceea ce se intampla acum in PNL la un simplu conflict intre Valeriu Stoica si Dinu Patriciu este o modalitate simplista si vulgara de a vedea lucrurile. Dealtfel, stilul de mahala politica in care sunt receptate evenimentele de pe prima scena a devenit o a doua natura a unui tip de gazetarie care, spre a fi pe placul consumatorului de minima rezistenta, filtreaza faptele prin sita instinctelor primare. Lucrurile sunt nu doar ceva mai complicate, dar si mai nuantate. Aparent, dupa pierderea alegerilor de catre formatiunile care au facut parte din Coalitia ce a guvernat intre 1996 si 2000, in PNL s-a produs un transfer de putere, de la 'generatia 90', care a reintrodus in circulatia curenta liberalismul, la 'generatia 2000' cea care l-a salvat de la disparitia parlamentara. Fara nici un dubiu, Valeriu Stoica este artizanul acestei salvari, in extremis, salvare posibila prin decizia oportuna (chiar daca nu prea colegiala) de a se desparti de taranisti si de resturile Conventiei. Stoica a inteles ca doar aceasta manevra mai poate pastra partidul pe esichierul deciziilor politice si a stiut sa-si impuna punctul de vedere in fata unor adversari incarcati de orgolii si de prejudecati. A facut-o intr-un mod exemplar, as spune, renuntand de multe ori la tentatia de a fi protagonistul unor roluri care nu i se potriveau. Dinu Patriciu, pe de alta parte, este unul dintre oamenii politici care a invatat din mers. Si a invatat un lucru esential, devansandu-i pe multi alti veleitari care si-au rupt gatul si picioarele d dragul consecventei: ca nu se poate face si politica si afaceri 'la varf'. Ca cineva trebuie sa-si asume postura - poate mai ingrata - de a determina politicul, de a-l impulsiona si directiona. Retras voluntar o perioada din luminile reflectoarelor, Dinu Patriciu s-a ocupat de consolidarea pozitiei sale de om de afaceri, avand in acelasi timp privilegiul de a putea judeca la rece ceea ce se intampla in terenul de joc si de a putea imagina o strategie mai adecvata momentului. Ori acesta este momentul: cel in care PNL-ul trebuie sa aleaga intre supravietuire - chiar daca comoda - si afirmare. Afirmarea principiilor liberale - intr-o economie in care accentele de piata incep sa capete profil, si intr-un mediu politic in care optiunea dintre protectia sociala si afirmarea initiativei private poate sa determine profilul natiunii romane in urmatoarele decenii. Nu cred ca, de aceea, la originea acestui presupus conflict sta dorinta lui Dinu Patriciu de a-i lua locul lui Stoica. Cred insa ca ideea intineririi conducerii ramane valabila si ca ea vizeaza nu doar persoana, ci si maniera de gestionare a formatiunii.