Punctul pe Y / miercuri 10 aprilie 2002 Nr: 595

A doua plecare a lui Petru Dumitriu

'Fugit' din tara in 1959, dupa ce daduse capodopera romanului romanesc - 'Cronica de familie' - Petru Dumitriu n-a mai revenit in Romania decat dupa 37 de ani, in 1996. Si a venit intr-un moment tensionat - campania electorala - descinzand din avionul care-l aducea din Germania direct in studioul Antenei 1 unde, la vremea aceea, moderam 'Turneul candidatilor', in compania candidatului Ion Iliescu. Desi a fost acuzat de a fi pus la cale o 'lovitura de imagine', pot sa va spun, cu mana pe inima ca dl Iliescu nu a stiut nimic despre aceasta miscare. A fost surprins, dar bucuros, pentru ca era un admirator al marelui scriitor. Surpriza, pusa la cale de consilierii sai de atunci - Iosif Boda si Eugen Mihaescu - nu a avut un impact major asupra electoratului. Multi nici nu stiau cine este Petru Dumitriu. Lipsea de aproape patru decenii din manuale, din cartile de istorie si din librarii. 'Cronica de familie' fusese reeditata prin '91, daca nu ma insel, dar in nebunia ce se instalase in comertul de carte, trecuse aproape neobservata. Unele dintre reticentele criticilor sai erau determinate si de faptul ca timp de sase ani, de cand putea sa o faca, a ezitat sa revina in patrie. A revenit in momentul in care tara era acut impartita intre partizanii celor doi candidati la presedintie, riscand acceptari si respingeri la fel de vehemente. La ceasul cand punea piciorul pe pamantul tarii, jumatate din viata sa se consumase departe de tara. Alti 37 de ani i-a dedicat unor alte culturi, scriind in alta limba si traind in alt mediu. I-au fost, insa, suficienti primii 37 pentru a ne darui o opera a carei valoare de exceptie continua sa intrige si astazi. Prin perfectiune si prin miraculoasa sustragere de la rigorile ideologice ale vremii. 'Cronica de familie' este, in primul rand, o cronica romaneasca, buna pentru toate sezoanele, imuna la orice demers partizan, veritabil reper de valoare intr-o istorie literara nu lipsita de varfuri. Dupa alti sase ani de la jumatatea vietii, Petru Dumitriu pleaca inca odata, spre lumea de dincolo, lasand in urma sa mostenirea fabuloasa a talentului sau inegalabil. REMEMBER Vineri, 27 septembrie 1996. Este in plina desfasurare 'Turneul Candidatilor' - prima competitie mediatica la care au fost antrenati cei mai importanti 9 din cei 16 candidati la presedintie. Este finalul primului tur in care candidatii se prezinta tele-alegatorilor. Isi prezinta intentiile si proiectele. Este randul presedintelui in exercitiu. N-au trecut decat zece minute din emisiune si usa studioului s-a deschis brusc. O.Andronic: Dle presedinte, scuzati-ma putin, dar am impresia ca ceva ne tulbura linistea acestei intalniri. Am sa rog (in studio iti face aparitia scriitorul Petru Dumitriu, insotit de Eugen Mihaescu) Petru Dumitriu: Dle presedinte, ce bucurie pentru mine! Ion Iliescu: Va multumesc foarte mult si va salut cu placere. Bine ati venit! Petru Dumitriu: Bine v-am gasit! Ion Iliescu: Va rog! O.Andronic: Dar asta, dle presedinte, este chiar o surpriza! Ion Iliescu: Dl Petru Dumitriu revine dupa multi ani in Romania. Dansul o sa spuna mai concret. Eu l-am invitat in Romania, dar nu credeam ca va veni si la aceasta intalnire. Stiam ca soseste astazi dupa-amiaza cu avionul, n-am avut timp sa merg sa-l intampin, prietenii l-au insotit, dar adevarul e ca mi-ati facut si mie aceasta surpriza. Petru Dumitriu: Nu sunt un manechin aici impins din umbra, de prieteni si admiratori ai dvs. si eu sunt admiratorul si prietenul dvs. O.Andronic: Va rog sa luati loc alaturi de noi. Petru Dumitriu: Va multumesc. O.Andronic: Stimati telespectatori, este chiar o surpriza, un moment pe care, probabil, multi dintre dvs. l-au asteptat indelung, probabil ca l-au asteptat chiar 37 de ani, cat a durat absenta din tara a dlui Petru Dumitriu, remarcabil romancier, autorul acelei capodopere a literaturii romane 'Cronica de familie'. Dupa 37 de ani de exil, domnia sa s-a intors chiar astazi in tara si ne-a facut surpriza de a fi prezent in studio alaturi de noi. Bine ati revenit, dle Petru Dumitriu! Petru Dumitriu: Multumesc. Bine v-am gasit. Va multumesc. O.Andronic: Cum ne-ati gasit? Petru Dumitriu: Prin niste sforarii ale unor oameni care sunt prieteni de-ai mei si personalitati stralucite, sfetnici ai d-lui presedinte. Trebuie sa-i numesc? O.Andronic: Cum doriti dvs. Petru Dumitriu: de exemplu, dl Eugen Mihaescu si altii asemeni domniei sale care au organizat venirea mea, vizita mea, in sfarsit, in tara. O.Andronic: Ce ati simtit la sosire? Petru Dumitriu: Nu pot sa va spun. Eliberarea sufletului. Strainatatea este strainatate. Poate sa fie foarte frumoasa, poate sa fie admirabila, poate sa fie foarte primitoare, dar este stainatate. Eu nu speram, va marturisesc, eu am crezut pana in 1989 ca o sa dureze dictatura pana in 2020. Eram sigur ca se schimba ceva, ca se face o liberalizare, dar nu ma asteptam la prabusirea asta si la rinviere, din fundul Rusiei, din Siberia, pana aici, la noi. imi era greu sa cred. Eram unul dintre aceia care prevazusera ca va fi progres, dar care credeau ca progresul va veni dupa zeci si zeci de ani, dupa moartea mea. Si cand acolo - ce sa vezi? Romania care reinviaza si care merge inainte, prin niste greutati teribile, dar care arata. Domnule, romanii nu-si dau cu pumnul in piept, nu fac pe eroii, dar sunt eroici prin rabdare si uneori se manifesta prin umor. Stiu sa glumeasca cand n-ai crede, cand altii ar plange. Curajul romanilor exista, si rabdarea, si indarjirea secreta. Si cu binele - indarjiti, dar cu binele. Noi nu am avut in decembrie 89 razboiul civil care ar fi putut avea loc. Daca tragea Armata si Securitatea in Armata si ambele in civili. O.Andronic: in restul lumii. Petru Dumitriu: Si nu s-a facut. Au avut curajul moral si intelepciunea si uite, palaria jos! O.Andronic: Domnule Petru Dumitriu, va multumim pentru prezenta in studio! Va invitam sa ramaneti alaturi de noi pe parcursul emisiunii. As mai face o singura mentiune: dl Petru Dumitriu a revenit in tara dupa 37 de ani si a plecat din tara la 37 de ani. Petru Dumitriu: Prima jumatate a vietii mele am petrecut-o in tara si a doua jumatate in strainatate. Acum incepe a treia jumatate..