Parabola privatizãriiÃŽntr-o dimineaþã urâtã de primãvarã, badea Ovid al lu'MuÂsetescu din satul Tranziþia, comuna Reforma se trezi cu partea dorsalã în sus, dupã un vis populat cu personaje sinistre de felul lui McNutt, Zdenek Zemek Âsi Mittal. ÃŽÂsi puse niÂste târlici în picioare Âsi ieÂsi prin zloata din ograda fepeseului, îndreptându-se spre grajdul din care se auzea mugetul tragic al Joianei. ÃŽn podul grajdului - pic de fân! Badea Ovid se uitã lung la vitã, vita la dânsul ca la gardul nou al vecinilora€¦ Âsi-i veni ideea: 'Gata! S-a terminat! Te privatizez!' Se îmbrãcã cu ce-avea mai bun prin casã - niÂste blugi turceÂsti, o geacã bulgãreascã Âsi o pãlãrie albanezã Âsi porni spre Obor. Oborul de vite din marginea târgului. ÃŽn târg, lume multã, animale puþine. Bãgãtori de seamã Âsi þepari. Investitori mici Âsi mijlcii. De strategici nici urmã. Cel puþin aparent. Cãcia€¦ Un tip se apropie de badea Ovid, mãsurându-l din cap pânã-n picioare. - De vânzare? - întreabã el. - Io nu. Vaca. Da' n-o vând. O privatizez. - Cât ceri pe ea? - Cât ai? - Mai nimic! - Bun. Dã-i încoace pentru prima ratã. Restul þi le-oi eÂsalona eu. - Da lapte dã? - Ioc. N-a mai dat de vreo doi ani! - Da' de carne-i bunã? - Cum sã fie bunã? N-o vezi, cã-i piele Âsi os! Da de ce'ntrebi? - De curiozitate. Atunci o iau! - Stai aÂsa: da' cu datoriile cum facem? - Ce datorii? - Pãi paguba pe care mi-a creat-o în ultimii ani. Fânul consumat, chiria grajdului, energia. Aerul condiþionat. CAS-ul. - ÂSi cât sunt astea? - Oho-oho! Nici eu nu mai Âstiu! - O.K.! Le plãtesc. ÂSi mai Âsi investesc în ea un milion de dolari în urmãtorii patru ani. Acum pot s-o iau? - Nu încã! Cum facem cu personalul? - Care personal? - Pãi fii-miu, care era angajat ca îngrijitor. ÃŽi garantezi locul de muncã pe urmãtorii zece ani? ÂSi indexãrile de salariu? - ÃŽi garantez! - Atunci e'n regulã! Ia vaca! Aoleu! Când dracu' a dat ortu'popii? Tocmai acum, când sã raporteze partidul reuÂsita privatizãrii? |