Punctul pe Y / joi 28 martie 2002 Nr: 584

Un subiect Ginga(ra)s: gimnastica feminina!

Am trait s-o vedem si pe asta: dupa vreo 7-8 ani de dominatie neintrerupta a scenei mondiale la gimnastica feminina, am reusit performanta de a nu putea aduna cinci fete pe care sa le trimitem la europenele de anul acesta! Este o situatie de criza, practic nemaiintalnita si chiar daca antrenorii, federatia si ministerul sportului incearca sa ne linisteasca asigurandu-ne ca se poate intampla si la case mai mari, ramanem totusi cu un gust nelamurit. Pana una-alta, noi suntem casa cea mai mare si, daca vrem sa ramanem asa in continuare, ar trebui sa ne aplecam cu mai multa atentie si ceva mai mult realism asupra cauzelor profunde ale acestei situatii. Multlaureatii antrenori Belu si Bitang se afla in situatia delicata de a nu putea incropi o echipa. Asta inseamna, in primul rand, ca pe altarul performantei a fost sacrificata insasi baza de selectie, redusa in cele din urma la 'laboratorul' de la Deva. Apoi, sistemul de pregatire, maniera de administrare a Nationalei par sa se fi lovit de un prag al rezistentei. Fizice si psihice. Pentru prima data au fost semne ca pe la lot lucrurile scartaie, ca fetitele suporta tot mai greu austeritatea si solemnitatea domnului Belu, ca ar dori si ele sa mai miste in front fara sa ia palme. Adica nitica democratie, chiar daca in sport democratia nu prea este compatibila cu performanta. Ceea ce s-a si intamplat: fetele s-au dus pe la televiziuni, l-au turnat pe dictator, dictatorul le-a trimis la echipe de la lot, opinia publica s-a isterizat si acuzele au inceput sa curga asupra producatorilor de medalii in serie. Perspectiva sumbra a lipsei medaliilor (si a onorurilor de care se lipeau si ei) i-a zgaltait pe oficiali. Pe maharii de la Federatie (neschimbati de peste un deceniu). Pe sefii ministerului - inclusiv ministrul. Intr-o recenta conferinta de presa acestia au trebuit sa recunoasca cu totii, ca ceva se intampla si olimpiada care vine risca sa ne prinda cu sortul in vine. Ca e nevoie de un centru de recuperare. Ca pregatirea ar trebui sa se mai faca si descentralizat - adica la cluburi. Ca problema salarizarii antrenorilor este, in continuare o problema, si ca ar trebui si COR-ul sa se mai scobeasca prin buzunare (in ciuda 'aricilor' traditionali ai lui Țiriac). Ca pe langa antenor ar trebui sa functioneze si o echipa de medici, mai rasariti decat celebrul Oana-Nurofen. Situatia din gimnastica romaneasca este ging(ar)asa. Si are nevoie de un tratament hotarat.