Punctul pe Y / miercuri 27 februarie 2002 Nr: 559

Subordinea parlamentului

Acuta dezbatere declansata de propunerile de amendare a Constitutiei, venite din partea partidului de guvernamant, ar trebui sa includa si acele prevederi legate de ceea ce, in general, se intelege prin 'subordonarea parlamentara'. In grija lor nemasurata de a exclude orice posibilitate de a se ajunge din nou la dictatura, parintii Constitutiei au decis ca anumite sectoare sa aiba ca for titular Parlamentul. Este vorba despre Banca Nationala, de pilda, dspre CNSAS, despre CNA, despre Curtea de Conturi si asa mai departe. Inclusiv televiziunea si radioul public dau seama nu cine stie caror sefi din Executiv, ci Parlamentului. Cu P mare. Problema este ca acest parlament poate sa insemne multe lucruri si nimic. Aceasta entitate impersonala si fluida se dovedeste, de 11 ani incoace,a fi cel mai prost administrator posibil pentru domenii esentiale ale vietii publice. Un administrator care nu are interesul sa controleze si sa ia masuri, pentru ca, odata se schimba mereu, precum componenta, iar a doua oara este sfasiat de profundele contradictii partinice. Asa incat institutiile subordonate Parlamentului incep sa devina unele dintre cele mai rentabile sinecuri pentru personaje catarate cu talent si pricepere pana la scaunul din varf. Trec legislaturile peste ei precum apa pe sub gasca si, daca in cel mai bun caz nu se intampla nimic, este de-a dreptul o victorie a imobilismului asupra progresului. Acest capitol al 'subordinii' ar trebui sa devina unul dintre obiectivele principale ale analizelor care banuiesc ca se vor declansa intru amendarea Constitutiei, pentru ca aceasta sa devina mai europeana decat 'romaneasca'. 'Romaneasca' spun, in sensul colectiei de obsesii cu care a fost impodobita. In textul legii fundamentale (redactata cu spatele spre viitor si cu fata spre Ceausescu) s-au cuibarit o serie intreaga de prevederi pe care practica le-a dezvaluit ca ineficiente si inoperante. Nu-mi dau seama, exact, care ar putea fi alternativele, dar avem la indemana nu doar experienta in materie a Europei si pe aceea a fostilor colegi din Est care au parcurs cu mai mult succes o parte din dificila tranzitie.