Ideea premierului legata de publicarea declaratiilor de avere ale demnitarilor poate sa dea nastere unei adevarate lovituri publicistice. Imaginati-va cu cat nesat se vor repezi romanii sa lectureze lista bunurilor mobile si imobile ale fiecarui deputat, senator, ministru, secretar de stat si ce-o mai prevedea lista de demnitari alesi si numiti! Imaginati-va si ce reactii va starni constatarea ca x sau y, caruia i s-a dus buhul despre viata indestulata pe care o duce, este de fapt lipit pamantului, ca sta in gazda la o verisoara, ca mananca la cantina Senatului si ca se deplaseaza cu bicicleta! Sau ca altul, care umbla modest, cu acelasi costum de haine de cand a fost ales, este proprietarul mai multor case decat nu mai stiu care antreprenor. Lasand gluma la o parte, trebuie sa recunoastem ca in momentul in care starea materiala (cat va fi ea de reala) a paturii care conduce si administreaza tara va fi cunoscuta, ne vom putea face o idee mai clara asupra motivatiilor si intentiilor celor care o reprezinta. Dar mai ales - daca mecanismul va functiona - asupra influentei calitatii pe care o detin asupra veniturilor - altele decat cele cuvenite! Desigur, unii se vor intreba daca un parlamentar sau un ministru trebuie condamnat la saracie - daca o leafa de parlamentar sau de ministru poate fi considerata ca atare. Raspunsul e simplu: da, daca vor sa slujeasca tara. Politica este, ar trebui sa fie un soi de apostolat si nu o sursa de imbogatire. Cine vrea sa se imbogateasca si-l tin balamalele are la dispozitie libera initiativa si economia de piata. Politica ar trebui sa fie una, iar afacerile alta. Reteta tranzitiei amesteca insa cele doua calitati, rezultand o combinatie de genul ou-gaina: politicianul isi foloseste influenta pentru a-si promova afacerile, iar afacerile pentru a-si consolida pozitia politica. Nu-mi fac iluzia ca initiativa d-lui Nastase va rezolva problema. Ce mare complicatie sa-ti treci afacerile pe numele soacrei, nevestei sau copiilor, iar tu sa pozezi, curat ca o floare, pentru cartea de onoare a Parlamentului? Sau a guvernului? Ideile trec, problema ramane. Si ea tine, in special, de modul in care este deprinsa lectia democratiei si de respectul fata de domnia legii. In absenta acestora, totul este posibil.