Punctul pe Y / joi 17 ianuarie 2002 Nr: 524

Omor prin imprudenta...?

La sfarsitul saptamanii trecute, la Timisoara, avea loc o intrunire la care reprezentantul Ministerului Sanatatii, doctorul Scarlet, consilier al ministrului, s-a prezentat intr-o stare nu tocmai conforma cu cadrul si cu statutul sau. In mod straniu, desi reuniunea nu avea caracter public, presa nefiind invitata, o echipa a unui post de televiziune central se afla acolo, ca din intamplare, pentru a inregistra secvente sugestive al caror subiect era dl consilier. Postul cu pricina difuzeaza reportajul in aceeasi dupa-amiaza, ceea ce da posibilitatea dinamicilor reporteri sa solicite o reactie in direct a ministrului sanatatii. Pusa in fata unor astfel de probe, doamna doctor Bartos anunta, tot in direct si la o ora de varf, concedierea imediata a consilierului sau. Acesta afla intamplator, de la un prieten care-i telefoneaza la Bucuresti, la hotelul din Timisoara in care era cazat, ce i s-a intamplat. Peste mai putin de o ora omul isi pune capat zilelor, spanzurandu-se in balconul hotelului Fapt divers? Ca deobicei, dupa intamplare, incep sa se adune faptele. Doctorul Scarlet nu era un vicios oarecare. Era un om cultivat scrisese si cateva carti care traversa o perioada delicata in viata. Suferea de mai multe boli, sotia sa era de asemenea suferinda, avea doi copii minori. Urmase nu cu mult timp in urma un tratament de dezintoxicare. Un om cu o gramada de probleme. Dar facand parte din acea categorie care isi cauta refugiul in lumea ireala pe care o genereaza alcoolul. Asa cum nu de putine ori se intampla, in locul intelegerii, a compasiunii, a grijii, doctorul Scarlet a avut parte de cu totul altceva. De o jalnica si trista reglare a cine stie caror marunte conturi. Pentru care postul de televiziune s-a transformat intr-un instrument mortal. S-ar putea spune, chiar, ca doctorul Scarlet a fost asasinat cu sange rece si in direct. Ii inteleg remuscarile doamnei ministru. Ele nu mai pot readuce in viata un parinte, care a plecat de pe lumea aceasta cu gustul amar al micimii si intolerantei celor incapabili sa inteleaga si sa accepte faptul ca oamenii pot fi diferiti...