Punctul pe Y / sâmbătă 12 ianuarie 2002 Nr: 520

Cazul Babiuc

Domnul Victor Babiuc a fost, pana de curand, unul dintre oamenii politici importanti ai Romaniei. A 'debutat' prin preluarea portofoliului justitiei in Guvernul Roman. A trecut la Interne, in guvernul Stolojan. A fost unul dintre politicienii activi, pe parcursul celor patru ani de opozitie ai FSN-ului, transformat in P.D. 'Schimbarea' din '96 l-a propulsat din nou in guvern, de data asta la carma Apararii, pe care a manevrat-o in doua reprize, cu o pauza determinata de 'greva' democrata din timpul guvernului Ciorbea. A intrat in conflict cu Petre Roman spre sfarsitul mandatului lui Isarescu, fiind nevoit sa demisioneze din functie si din partid. Tentativa sa de a se plasa pe listele parlamentare ale PNL-ului a esuat in fata refuzului 'talibanilor' liberali de a-l accepta, fara cuvenita vechime. A ramas in structurile liberale, unde prietenul sau si fostul coleg de guvern Stoica i-a oferit o functie decorativa, cu promisiunea a ceva mai bun cu timpul. Or, cum ceva mai bun n-a venit, dl Babiuc si-a dat demisia. Si-a dat-o dupa un tipar deja cunoscut, acuzand 'izolarea' sa in partid si lipsa de perspectiva a partidului. Probabil ca dl Babiuc si-a cumpanit bine gestul, dupa ce tot el fusese acela care contribuise la redactarea programelor liberale. A facut-o chiar in ciuda faptului ca ar fi urmat sa devina, de la 1 februarie, reprezentant al Romaniei in Adunarea Parlamentara a NATO. Domnia sa nu face altceva decat sa sublinieze starea de amorteala care a cuprins o opozitie tot mai neputincioasa in fata ofensivelor puterii. Nici motiunile, nici caraiala lui Basescu si nici circul lui Vadim nu dau sentimentul ca ceva s-ar putea schimba. Nimic din ceea ce se petrece pe scena politica nu indica faptul ca sperantele de mai bine ale romanilor s-ar putea reintoarce spre o galerie de politicieni care le-a inselat asteptarile atat de crunt. Este, de aceea, aproape logica demisia d-lui Babiuc. Si n-ar fi deloc de mirare ca peste vreo cateva luni sa-l vedem batand sfios, la poarta sediului din Kiselef al unui partid ce i-ar putea oferi ceva mai mult decat sperante.