Punctul pe Y / miercuri 09 ianuarie 2002 Nr: 517

Gratierea erorii?

Este evident faptul ca un presedinte de tara nu are cum sa ia la puricat si la verificat hartiile pe care le semneaza. Semnatura sa este, de fapt, confirmarea unui document cu insemnul autoritatii, iar corectitudinea documentelor cade in sarcina colaboratorilor, care pentru asta sunt platiti: sa verifice, sa certifice si sa-l fereasca pe seful statului de erori. Or, cu prilejul ultimei liste de gratieri, tocmai asta s-a intamplat: presedintele a fost lasat fara protectie, ceea ce l-a aruncat in gura lupului - recte a presei. Ca i s-a intamplat si lui Emil Constantinescu - nu amelioreaza cu nimic lucrurile. Ba din contra: ridica un semn de intrebare in legatura cu modul in care este organizat si functioneaza aparatul prezidential. Asta inseamna ca viciile sunt mai vechi si ca ele n-au fost luate in seama. Situatia in care a fost pus dl Iliescu cu acest prilej nu este deloc una confortabila. Chiar daca reactia a fost prompta. Putea sa fie, insa, mai categorica. Nu stim exact gradul de vinovatie a consilierului care i-a inaintat spre semnare documentul cu pricina, dar cred ca aceasta ar fi trebuit sa plateasca cu capul povestea asta. Ar fi fost cel mai bun argument pentru inzecirea masurilor de prevedere fata de posibilitatea de a se mai produce astfel de erori. Cu atat mai mult cu cat mi-e greu sa cred ca numele cu pricina - al fostului sef de garda financiara condamnat pentru luare de mita - a ajuns chiar intamplator pe lista de gratieri. Si ca n-au fost si niscai interese la mijloc. Aceste interese riscau insa sa anuleze si sa arunce in derizoriu foarte recentul apel prezidential la combaterea coruptiei. Omul simplu nu va putea rationa altfel decat mirandu-se cum de reuseste presedintele ca din gura sa condamne coruptia, iar din mana sa o aprobe?