Punctul pe Y / marți 08 ianuarie 2002 Nr: 516

"Cadourile"otravite

Lumea afacerilor este o lume aparte. Cu atat mai mult in capitalism. Sau in ceea ce ne place noua sa numim astfel, chiar daca proiectia pe care am realizat-o nu se incadreaza (inca) in tipar. Pentru a face evaluari referitoare la domeniu nu este suficient bunul simt. Sau simtul comun. Este necesara, mai intai cunoasterea fenomenului, iar apoi intelegerea lui, a resorturilor intime care-l guverneaza. In socialism, ceea ce numeam noi comert si afaceri erau, de fapt, procese de distributie, centralizate, care nu tineau cont de reperele fundamentale ale domeniului: cererea si oferta. Constatam, fara prea mare surprindere, ca dupa 12 ani de exercitiu in economia de piata, putini dintre cei care practica si si mai putini dintre cei care observa si analizeaza afacerile, inteleg cu adevarat despre ce este vorba. Masura principala a judecatii ramane paguboasa 'etica si echitate socialista'. Afacerile adevarate, pe orice meridian, au propriile reguli si propria etica. Ele nu sunt intotdeauna morale, e adevarat. Respecta insa criteriile care fac din ele principalul motor al progresului: eficienta, randamentul, capacitatea de a produce beneficii. In acelasi timp, o tranzactie nu se face pe taraba publica.Are regulile ei, intre care un anumit grad de confidentialitate e intotdeauna necesar, intr-o lume guvernata de concurenta si interese contradictorii. In opinia unora dintre analistii nostri de ocazie, o afacere ar trebui sa se transforme intr-un soi de referendum, rezultatul acestuia urmand sa-i decida realizarea sau nerealizarea. Ceea ce este total fals. Am sub ochi, un exemplu de analiza dupa ureche: aceea referitoare la faptul ca societatii RAFO Onesti i-au fost convertite in actiuni datoriile, iar majorarile de intarziere i-au fost sterse - ca si in cazul altor 200 de societati pe care guvernul le-a considerat importante nu doar din punct de vedere economic, ci si social. Autorul articolului se grabeste sa traga concluzia ca noilor proprietari ai RAFO li s-a facut un 'cadou' prin aceasta operatiune. Nu este vorba, de fapt, de nici un cadou. Numai un naiv isi mai poate inchipui ca cineva, cu simtul realitatii, ar cumpara o societate cu tot cu datoriile si penalitatile pe care le-au facut altii. Orice tranzactie de acest fel are la baza facilitatile necesare existentei si continuarii afacerii. Cine nu primeste astfel de asigurari nu cumpara! Iar o societate pe care n-o cumpara nimeni, e dedicata falimentului. Cu principala sa consecinta: aruncarea in somaj a mii si mii de oameni. O societate cu datorii nu poate fi nici macar facuta cadou. Nu sunt adeptul ideii stergerii datoriilor celor care nu s-au straduit sa nu le faca. Dar nu gasesc ca e drept si sanatos ca aceste datorii sa fie aruncate in spinarea celor care doresc, totusi, sa miste lucrurile din loc.