Punctul pe Y / sâmbătă 05 ianuarie 2002 Nr: 514

Televiziunea si cenzura

Nimanui nu-i poate fi draga ideea de cenzura mai ales noua, romanilor, care timp de o jumatate de secol am suportat acest tratament prin care cineva, altcineva, hotara ce trebuie sa stim si ce nu, ce trebuie sa citim si ce nu, ce trebuie sa privim si ce nu. Odata cu ratia de libertate din 22 decembrie 1989, ne-am luat-o si pe aceea a eliminarii definitive a oricarei forme de cenzura, a oricarei interdictii puse in calea dreptului la libera informare si exprimare. Avem, din acest punct de vedere, o situatie de invidiat: nici un alt drept nu a fost atat de repede si de definitiv asumat ca acesta! Traim, de 12 ani, intr-un climat informational si cultural din care nimic nu lipseste. Nici macar dreptul la subcultura sau la echivoc moral. Am aici doua exemple recente. Primul este cel al Revelionului organizat de una dintre televiziunile noastre fruntase in Piata Palatului, locul unde au avut loc dramaticele momente ale Revolutiei. Acolo, un cor desantat a proclamat dreptul la libera circulatie in Europa. A facut-o intr-un mod in care orice persoana de bun simt ar fi trebuit sa inchida televizorul. Cu trivialitati devenite moneda curenta, cu libidinozitate, cu autobascalie dubioasa. Echipa de creatori a uzat de toate drepturile jegoase pe care si le poate permite cel care nu face nici un fel de diferenta intre moralitate si imoralitate, intre satira subtire si bascalia grosolana, intre ironie si injuratura. Totul live, totul in direct si la o ora de varf cum nu sunt multe intr-un an. Al doilea exemplu provine de la o televiziune pereche si dateaza de joi seara cand a fost programat filmul artistic 'Povestile orasului'. In spatele triunghiului din coltul ecranului se derula o veritabila actiune de propaganda a homosexualitatii! Telespectatorul roman a avut prilejul sa vada, in direct si, deasemenea, la o ora de varf, nu doar ce sentimente nutreste aceasta minoritate, dar si ce tehnici foloseste. Barbati goi, giugiulindu-se pe sub si pe deasupra cearsafurilor, sarutandu-se pasional pe strada si manifestandu-si plenar trairile au ocupat aproape o jumatate din timpul rezervat acestei pelicule pentru care CNA-ul ar trebui sa gaseasca o alta figura geometrica pentru a-i avertiza pe cei cu apucaturi sexuale normale ca au de-a face cu o incursiune intr-un domeniu nerecomandat nici macar parintilor. Televiziunea in cauza a vrut, probabil, sa demonstreze ca este mai sensibila decat altele la noul curs europenist al drepturilor minoritatilor. A facut-o insa, flagrant, in detrimentul majoritatii. Am evocat acele doua episoade dorind sa spun ca in aceste ocazii am regretat absenta odioasei cenzuri.