Anul al 13-leaNu sunt, de felul meu, superstiþios, dar parcã mã încearcã o undã de îngrijorare la gândul cã în acest cel de-al treisprezecelea an de libertate Âsi de democraþie continuãm sã aÂsteptãm de la guvernanþi Âsi de la soartã raza de luminã de la capãtul unui tunel al tranziþiei mai lung decât ne-am aÂsteptat. Mã gândesc cu îngrijorare la faptul cã în acest cel de-al treisprezecelea an aÂsteptãm rãspunsuri la douã dintre întrebãrile fundamentale legate de viitorul nostru european: vom fi integraþi în NATO? Vom începe procesul de aderare la Uniunea Europeanã? Avem capacitatea de a ne depãÂsi propriile limite pentru a demostra lumii cã suntem capabili sã rãspundem unor exigenþe fireÂsti? DeÂsi îmi este teamã, cred cã dupã atâtea încercãri, dupã atâtea eÂsecuri, dupã atâtea bâlbâieli trebuie sã soseascã Âsi ora noastrã astralã, în care sã prevaleze calitãþile acestei naþii în faþa atât de cunoscutelor Âsi pãguboaselor noastre defecte. Un prim rãspuns l-am putea avea chiar în aceste prime luni. Rãspunsul la întrebarea dacã Âstim Âsi putem sã ne adaptãm propriului nostru viitor. Ridicarea obligativitãþii vizelor este pentru români, un examen aproape hotãrâtor. Pentru cã orice eroare, orice supralicitare, orice tentativã de rãstãlmãcire a acestui favor se poate întoarce ca un bumerang împotriva noastrã. Va fi suficient ca valuri de români setoÂsi de trai mai bun fãrã prea mult efort sã se abatã asupra unor zone ale Europei, cãrora sã le dea peste cap metabolismul comunitar, pentru ca perspectivele noastre sã se îndepãrteze Âsi sã se acopere de ceaþa refuzului Âsi a neîncrederii. Uneori mi-e teamã cã nu ne dãm seama cât de important, cât de decisiv este acest examen, Âsi cã-l vom trata, ca deobicei, cu nepãsarea Âsi cu inconÂstienþa care ne-au fãcut întotdeauna atât de mult rãu. Sã dea Domnul - dar Âsi conaþionalii noÂstri, care aÂsteaptã cu nerãbdare startul cursei spre Europa - sã nu fie aÂsa. |