Punctul pe Y / marți 27 noiembrie 2001 Nr: 484

TT*Cinism si emotie

Dezlegarea de cenzura si eliminarea tuturor inhibitiilor a parut sa fie caracteristica dominanta a discursului politic de dupa decembrie '89. Obsesia invaluirii adevarurilor cele mai simple in munti de precautii si parafraze, evitarea sistematica de a se spune lucrurilor pe nume, exersarea unui complicat sistem de comunicare prin aluzii si subtext au creat, in momentul rabufnirii revolutionare, o tendinta divergenta: aceea de a simplifica - adesea periculos - exprimarea, de a merge direct la ceea ce era considerat a fi esenta, de a spune 'verde in fata', mai pe romaneste, ceea ce era de spus. Eliberat de orice rigori, acest gen de comunicare publica - dar, mai ales, publicistica - a dus la o veritabila escaladare a brutalitatii, a lipsei de sustinere faptica, a caracterului definitiv al oricarei afirmatii. Sugerat de presa si preluat cu entuziasm de oamenii politici, de la care s-a intors in paginile de ziar 'intarit', discursul cinic si violent este, in mare masura, responsabil de o tot mai vizibila indepartare a omului de presa, in special de cea cotidiana. Este un sugestiv 'fenomen de respingere', care demonstreaza - daca mai era nevoie - ca si in aceasta zona este mai necesar a construi, decat a demola si ca omul are intotdeauna nevoie de o raza de speranta, dincolo de o realitate care poate sa-i apara lipsita de astfel de semne. Cum era si de asteptat, cea mai mare cantitate de violenta si de suspiciune scrisa s-a revarsat asupra celor mai proeminente figuri politice ale perioadei: domnii Iliescu si Coposu. Ambii au fost acuzati de cele mai mari 'crime', ambii au fost ironizati - si cand trebuia, si cand nu - ambii au fost insultati, pur si simplu, fara a se tine cont de cele mai elementare norme de conduita urbana. Nu importa, aici, directiile diferite din care s-au tras aceste salve aproape neintrerupte. 'Schijele' lor s-au imprastiat egal in decor, atingand zone in care au generat reactii contrare. In ultima perioada, 'tintele' de marca au traversat un episod de existenta aparte: au fost bolnavi. Dl Coposu a suportat o lunga internare, iar dl Iliescu - o interventie chirurgicala. Brusc, canonada a incetat. Interesul aratat evolutiei celor doua procese a fost unul decent si civilizat. O stare de emotie - chiar daca nu manifesta - a insotit receptarea publica a acestor evolutii. Mecanismul cinismului si al urii si-a incetat, pentru moment, functionarea. E un semn bun. E semnul ca, dincolo de incrancenarea si intoleranta pe care ni le-au inoculat lungii ani de teroare, valorile morale fundamentale n-au fost afectate. Sau n-au fost afectate atat de grav incat sa ajungem sa ne bucuram de suferinta cuiva. Este semnul ca putem spera in normalitate. (Reprodus integral din 'Libertatea' - sambata, 30 iulie 1994) *Tranzactiile tranzitiei AVIZIER