Punctul pe Y / marşi 06 noiembrie 2001 Nr: 466

6 medalii de aur = 500 de dolari!

Parafrazand o zicere celebra, am putea spune ca niciodata in istoria sportului romanesc nu am datorat atat de mult, atator de putini. Este, bineinteles, vorba despre gimnasti. Despre echipa de gimnastica a Romaniei. Cea care de cinci ani consecutiv detine suprematia mondiala la fete, iar la ultima editie de la Gent a cucerit nu mai putin de 6 medalii de aur, jumatate dintre acestea fiind aduse, de data aceasta, de baieti. Si cand spun 'baieti' si 'fete' termenii acopera de facto identitatea sportivilor nostri: copii abia intrati in adolescenta. Copii care trudesc, ani de zile, in cel mai deplin anonimat, pentru aceasta razbunare de cateva zile. Cand, de fapt, realizam si cat suntem de nedrepti fata de ei. Cat suntem de nedrepti fata de antrenorii lor, oameni pentru care se gasesc cu mare dificultate cateva sute de dolari pentru a-i plati, in conditiile in care altii i-ar lua pentru greutatea lor in aur. Si care refuza constant aceste oferte dintr-un unic si simplu motiv: tin la tara pe care o reprezinta si pe care o iubesc mai mult decat cei care cred ca patriotismul e o profesie, care poate fi oricand schimbata cu ceva mai bun. Performanta - mai degraba triumful - de la Gent ne mai arata si altceva: si anume faptul ca succesele gimnasticii romanesti nu sunt rezultatul unei conjuncturi, a intamplarii fericite de a aparea in scena, la un moment dat, cateva talente de exceptie - cum s-a intamplat in fotbal. El arata mai intai ca avem dascali de gimnastica de exceptie, care-si pot reinnoi cu regularitate seriile de campioni. Si ca, in plus, dispunem de un veritabil rezervor de talente pe care ochiul si instinctul antrenorilor le pun sistematic in valoare. Avem, la acest capitol, ceea ce ne lipseste, in multe altele pentru a fi o tara cu adevarat performanta pe toate planurile: spirit si pricepere manageriala. Dar, mai ales, eficienta. Stau si ma intreb, uneori, daca toti banii si energia irosite in jalnicul spectacol de fiecare zi al unui fotbal impovarat de interese si de aranjamente de culise, s-ar duce catre cateva sporturi in care am demonstrat ca suntem performanti, n-am ajunge mai repede unde dorim cu totii. P.S. Sunt in stare sa fac pariu ca la apropiata negociere a salariului antrenorului Bellu se vor gasi din nou, cu greu, cei vreo 5-600 de dolari cu care sa fie din nou umilit.