Spitalul de buniAr fi de-a dreptul comicã pretenþia cuiva ca spitalul sã aibe o înfãþiÂsare prieteneascã, atractivã. Acest lucru poate fi valabil pentru orice altã instituþie în afarã de cimitir sau de puÂscãrie. Chiar dacã în prima dintre ele, aspectul nu mai conteazã. Pentru subiect. De la cea de-a doua, însã, aproape toate formele de organizare socialã au împrumutat câte ceva. Este 'spiritul penitenciar' care ne ordoneazã în Âscoalã, la armatã, la locul de muncã Âsi chiar acolo unde ne aduce suferinþa Âsi speranþa înlãturãrii ei. Ordinea Âsi disciplina - ceea ce înseamnã aliniere, cearÂsafuri bine întinse, papuci frumos aÂsezaþi, noptiere bine aranjate Âsi atitudine plinã de respect faþã de ierarhii - par sã simbolizeze, chiar Âsi astãzi, eticheta de calitate a actului curent de asistenþã medicalã spitaliceascã, aflat Âsi el în malaxorul buimac a ceea ce credem cã înseamnã 'reformã'. Dupã '89, asistenþa medicalã a evoluat confuz, trasã înainte sau înapoi nu de programe sau de legi, cât de iniþiativa sau lipsa de iniþiativã managerialã, de priceperea sau nepriceperea administratorilor, de luptele mai mult sau mai puþin surde pentru privilegii Âsi afirmãri. Spitalele româneÂsti n-au avut niciodatã atâþia bani câþi le trebuiau, dar parcã niciodatã aceastã discrepanþã n-a fost mai mare ca acum. Acolo unde s-a stat cu mâna întinsã la autoritãþi, le-a cãzut tavanul în cap bolnavilor. Unde, însã, oamenilor le-a pãsat, s-au putut produce schimbãri mari cu bani puþini. Dar bine folosiþi. N-a fost Âsi nu este o regulã. Omul sfinþeÂste Âsi blestemã locul. Unele spitale s-au urâþit Âsi le-au rãpit Âsi le rãpesc bolnavilor din zilele rãmase. Altele se prezintã însã rezonabil, sau chiar bine, fãrã a face din înfãþiÂsare un scop în sine. Reforma a mers Âsi merge în ritmul oamenilor Âsi al banilor. Ceea ce stã, însã pe loc, sau se miÂscã cu dificultate este reforma mentalitãþii. Efortul de dublare a competenþei profesionale cu veritabilul spirit al caritãþii. Este, desigur, mai greu sã-þi Âsi iubeÂsti aproapele, nu doar sã-i redai speranþa. Dar o adevãratã medicinã nu se poate face altfel. Medicul este intermediarul nostru cu divinitatea. El ne comunicã sentinþele celui de sus. El le Âsi duce adeseori la îndeplinire. De la el aÂsteaptã omul simplu Âsi neajutorat nu doar tãietura precisã, ci Âsi vorba bunã. Gestul de înþelegere Âsi compasiune. Atunci când aceste lucruri vor intra în uzul curent, când atenþia va copleÂsi indiferenþa, când pacientul va deveni cu adevãrat o entitate umanã, vom putea spune cã reforma poate sã înceapã. Pânã atunci nu putem vorbi decât de reparaþii. |