Suprema armãDincolo de tragedia cãreia i-au cãzut victime - în mod absurd -pasagerii celor patru avioane folosite de cãtre teroriÂsti ca veritabile rachete de atac, se desprinde un mare semn de întrebare: cum de nu au reacþionat cei între 50 Âsi 100 de pasageri din fiecare avion în faþa celor doar 4 sau 5 teroriÂsti? Cum de s-au lãsat mânaþi spre moarte când ar fi avut Âsansa sã-i copleÂseascã pe teroriÂstii înarmaþi doar cu cuþite? Rãspunsul nu este deloc simplu Âsi el þine, în primul rând, de un anume stereotip al acþiunilor de acest gen, în care existã o alternativã: aceea a îndeplinirii condiþiilor puse de teroriÂsti. Or, de data asta, ei n-au pus nici o condiþie. Pasagerii nu aveau de unde sã Âstie acest lucru Âsi probabil cã au sperat într-o ultimã Âsansã. Avea, însã, aceastã ultimã Âsansã vreo justificare, dupã înjunghierea stewardeselor Âsi - foarte probabilã - a piloþilor scoÂsi din cabina lor de rumoarea produsã? ÂSi dacã ar fi reacþionat în aceste condiþii, la ce ar fi folosit? Ar fi murit, probabil, oricum, într-un avion la ale cãrui comenzi nu mai avea cine sã se aÂseze. Ar mai fi fost, desigur o Âsansã: evitarea þintei Âsi prãbuÂsirea în locuri unde numãrul victimelor terestre sã fie mai mic. Existã chiar posibilitatea ca singura reacþie de acest gen a pasagerilor - cea care s-ar fi putut produce în avionul prãbuÂsit lângã Pittsburg, dar despre care existã bãnuiala cã ar fi fost doborât de cãtre un avion de vânãtoare pentru a împiedica un impact cu Casa Albã pe a cãrei traiectorie acesta pãrea sã fi fost înscris sã poatã fi consideratã un act de eroism, marele act de eroism al acestui rãzboi. Cu siguranþã însã cã ceea ce i-a fãcut practic de neînvins pe teroriÂsti a fost tocmai decizia lor de a nu admite o alternativã la îndeplinirea unei misiuni al cãrui preþ era propria lor viaþã. Aici rezidã cea mai teribilã întrebare legatã de atacurile teroriste din 11 septembrie: ce ideologie, ce tehnicã de spãlare a creierelor, ce filozofie a fost în stare sã le sãdeascã în minte o decizie care a fost menþinutã pe parcursul îndelungatei perioade de pregãtire? Cine stãpâneÂste o asemenea armã va fi, desigur, extrem de greu de anihilat. Dar imperios necesar. |