Punctul pe Y / luni 26 aprilie 1999 Nr:

Accesul la informatie

Pe parcursul lunii de bombardamente asupra Iugoslaviei ce s-a implinit recent, NATO a dovedit o remarcabila transparenta fata de uzantele din vreme de razboi. Asa se face ca dl Jamie Shea, purtatorul de cuvant al Aliantei, a devenit una dintre cele mai cunoscute - era sa zic populare - figuri ale momentului. Atat el, cat si generalul Wesley Clark sau ministrii apararii american si englez, ca sa nu mai vorbim de presedintele Clinton si de premierul Tony Blair, au fost extrem de activi in a explica lumii, prin cvasitotalitatea mijloacelor media, ce se intampla acolo, de ce se iau anumite decizii, care este strategia viitoare a aliantei, ba - mai mult - au si explicat cu scheme, filme si harti cum s-au produs erorile umane ce au facut sa fie bombardate coloane de refugiati. Nimic de spus, este un pas important facut pe calea democratizarii razboiului, ca sa-i spun asa, dar nu doar atat. Prezenta liderilor aliantei pe ecranele televizoarelor si in paginile ziarelor constituie un element important de 'marketing” si de 'public relations” - elemente fundamentale in asigurarea succesului unei afaceri. Caci, pana la urma, despre asa ceva este vorba.

Dar nu la acest lucru vreau sa ma refer. Ci la faptul ca democratia, pentru care si in numele careia se face acest impresionant demers ce angajeaza resursele natiunilor ce si-au cladit forta si prosperitatea pe principiile acesteia, implica in primul rand libertatea de gandire si de exprimare. Or, bombardarea televiziunii sarbe incalca grav si premeditat acest principiu. Una este sa fie atacate baze militare, depozite de munitii, unitati de lupta si alta sa inchizi gura adversarului care nu face altceva decat sa-si sustina in acest fel propriile pozitii. Daca acestea sunt false sau antidemocratice, cu atat mai rau pentru ele. Omul sfarsitului de mileniu are deja un serios exercitiu al perceptiei si judecarii lucrurilor prin accesul practic nelimitat la informatie. Nu mai suntem in perioada nazista cand poporul era obligat sa asimileze doar ceea ce ii servgajaropa-ganda oficiala. Si nimeni n-ar putea pretinde ca poporul sarb este tinut sub obroc informational. Slava Domnului, si presedintele Clinton si d-na Allbright i s-au adresat in direct (doamna, pare-se, chiar in sarbeste) si printre bombele 'obisnuite' au fost aruncate asupra sa si cateva milioane de manifeste in care i se explica ce si cum cu aceste bombardamente.

Cred, mai degraba, ca aceasta initiativa nefasta este un reflex al sechelelor totalitarismului care zac in mintile unor strategi, decat o actiune gandita cu un scop anume. Una dintre erorile care se adauga celor deja comise - intre care si bombardamentele in ziua de Paste sau vizarea locuintei lui Milosevici - si care nu face decat sa confirme necesitatea accesului la informatie: atat al opiniei publice iugoslave la sursele occidentale, cat si al Occidentului la sursele iugoslave. Ca semn al democratiei.