Punctul pe Y / joi 22 aprilie 1999 Nr:

Pe ce s-o fi bazat presedintele?

Nu stim pe ce s-a bazat - vorba lui Moromete - dl presedinte Emil Constantinescu, atunci cand a afirmat ca, in sfarsit, justitia a devenit independenta. Cu atat mai mult sunt tentat sa-mi pun aceasta intrebare cu cat, nu mai departe de acum cateva luni, intr-un periplu nordic, tot domnia sa se plangea de persistenta mentalitatilor comuniste in corpul magistratilor. Nu stiu, dar pot sa presupun. Pot sa presupun ca lucrurile care au modificat perceptia domnului presedinte sunt in numar de doua. Si sunt recente. Primul trebuie sa fie sentinta din recursul procesului lui Miron Cozma. Cand, dupa ce judecatorul Dinu il cadorisise cu doar 18 luni, completul Curtii Supreme a spalat rusinea cu 18 ani. Nu conteaza ca de la 18 luni la 18 ani - pentru acelasi dosar, continand aceleasi piese - e o distanta ca de la cer la pamant. Nu conteaza ca, potrivit acestei sentinte, mineriada din ‘91 apare ca avand instigatori, dar nu are faptuitori. Conteaza ca s-a facut dreptate. Ca instanta a simtit de unde si incotro bate vantul, actionand in consecinta ca o entitate independenta.

Al doilea motiv pentru care dl presedinte jubileaza la schimbarea la fata a justitiei este, ca si primul, tot o sentinta: cea din procesul „Țigareta II”! Si aici, reforma diui Stoica si-a spus din plin cuvantul. Au fost condamnati la ani grei de temnita soferii, manipulantii si toti trepadusii din afacere, Trutulescu - datorita spiritului sau de cooperare - a scapat ieftin. A fost condamnat pentru ce n-a spus. Iar Suciu achita singur nota de plata pe care ar fi trebuit sa o imparta cu generalul Bucse. Dar, oare, poti sa iei ditamai generalul din toiul cursurilor Colegiului National de Aparare si sa-l bagi la zdup fara sa arunci o pata pe obrazul armiei? Nu poti! Mai ales ca, pe parcursul procesului, a fost si avansat.

Dar, la urma-urmei, acestea sunt simple fabulatii de oameni care nu vor sa vada adevarata fata a lucrurilor.