Punctul pe Y / joi 20 mai 1999 Nr:

Zoe vs Parchet

Daca acest lucru s-ar fi intamplat cu vreo sapte ani in urma, ar fi nascut dispute dure si categorice, in cursul carora s-ar fi recurs la arsenalul clasic al argumentelor de tip totalitar. Astazi insa s-a gasit loc pentru a-l consemna doar in cate un colt de ziar. Si cu asta, basta.

Desi lucrurile sunt mai complicate decat apar la o privire fugara. Sigur, faptul ca familia Zoei Ceausescu (devenita Oprean, prin casatorie) isi revendica bunurile confiscate de Parchetul General in toiul actiunilor revolutionare nu poate sa apara decat ca o fireasca intoarcere la regulile democratiei si ale statului de drept. Justitia urmeaza sa decida daca fiica dictatorului, cetatean al Romaniei, in virtutea unui drept elementar, este indreptatita sa ceara si sa i se inapoieze lucrurile luate din casa. Lucruri care nici corpuri delicte nu erau si nici cine stie ce valoare nu aveau. O societate care respecta dreptul la proprietate (in treacat spus, un drept peste care parintii sai treceau cu usurinta) trebuie sa respecte si dreptul Zoei Ceausescu si probabil ca instanta abilitata o va face.

Chestiunea delicata este in alta parte, si anume la Parchetul General. Adica in institutia care, dupa o straveche traditie, a intors armele la momentul oportun si ai carei slujbasi (nu toti, e drept) s-au transformat peste noapte din anchetatori zelosi ai huliganilor de la Timisoara si Bucuresti, in acuzatori hotarati ai nomenclaturii, pe care au pedepsit-o, in prima instanta, prin confiscarea unor bunuri. A facut, in aceeasi buna traditie, fara a mai face hartii si forme. in consecinta directa, bunurile respective -intre care si cele reclamate de Zoe Ceausescu - s-au pierdut, 'pe drum“, prin birourile de la Parchetul General sau chiar pe la casele unor procurori.


Intre dosare de cercetari ce ticsesc fisetele Parchetului, fiti insa siguri ca nu veti gasi nici unul care sa se refere la acest soi de jaf, practicat cu nonsalanta in numele reprimarii re-primatorilor. Poate ca procesul de care vorbeam ar putea fi un inceput in a se restabili un principiu fundamental al dreptului: ca in fata legii, unii procurori nu sunt mai egali decat cei pe care-i cerceteaza.