Este imposibil sa nu va staruie in minte imaginile unui alt Paste, cel din 1992, consumat sub semnul unei adevarate isterii monarhiste. Dupa mai multe incercari ratate de a reveni in tara - incercari ce s-au lovit de obtuzitatea si de lipsa de tact a autoritatilor de atunci - regele Mihai a putut, in sfarsit, sa paseasca liber pe pamantul tarii sale si sa-si implineasca un vis amanat vreme de aproape o jumatate de secol: acela de a se putea ruga, de Paste, la mormintele stramosilor sai. A fost, una peste alta, un exercitiu de civism si de democratie si, chiar daca autoritatile s-au temut ca entuziasmul popular, combinat in mare masura cu o doza de curiozitate si de fronda, sa nu debordeze in manifestari violente, cu consecinte imprevizibile, nimic de acest fel nu s-a intamplat. A fost doar o mare de oameni care a dorit sa-l vada sau sa-l revada pe cel care simboliza o epoca de stabilitate statala intr-un cadru general de democratie. Vizita fostului rege a constituit un autentic eveniment mediatic, dand sarbatorilor pascale o tenta politica ramasa fara urmari.<o:p />

Sau, mai exact, fara urmarile de care se temea o parte a clasei politice si pe care le astepta o alta. Bunul simt popular a facut ca persoana regelui, ceea ce simbolizeaza el pentru poporul roman, sa nu devina o miza a jocului politic si sa ramana ceea ce este si trebuie sa fie: un reper al istoriei noastre.<o:p />

Si acum, la sapte ani dupa 'Pastele Regal', Mihai si familia sa au revenit in Romania. Nu l-au mai intampinat multimi frematande, ci cativa apropiati. Nu l-au mai asaltat reporterii si camerele de luat vederi. S-a indreptat in liniste spre Techirghiol, unde a participat la inviere intr-o capela cu semnificatii deosebite, in mijlocul localnicilor.<o:p />

Cineva ar putea spune ca mirajul s-a risipit. Care miraj? S-au risipit, poate, patima si excesele care l-au tarat, regretabil, pe fostul monarh, intr-un ring in care nu-i era locul. Pentru ca locul sau era deja rezervat in Istorie. Iar cei sapte ani care s-au scurs de la prima sa revenire nu fac decat sa arate ca am parcurs deja o etapa de viata necesara: aceea a bunului simt si a masurii.<o:p />