Un cetatean strain sosit in Romania pentru a cunoaste atractiile “gradinii din Carpati” se declara nedumerit de fastuoasa iluminatie de sarbatori a Bucurestiului, care nu se potriveste deloc cu notiunea de criza.
“Atatia kilowati nu se foloseau nici in vremuri normale” - a adaugat insul care, evident, vine dintr-o tara in care cumpatarea e inscrisa in gena natiei.
Intr-adevar: parca in nici unul dintre anii mandatului chirurgului Oprescu nu s-a facut o asemenea risipa de decoratii stradale. La intrecere cu Capitala, primariile de sector s-au dedat si ele la veritabile orgii luminoase. Noaptea, Bucurestiul arata cu totul altfel decat ziua, pentru ca feeria multicolora face mai putin vizibile murdaria si gropile de pe strazi. In aceasta ipostaza, Capitala imi evoca o cocota atinsa de rigorile varstei care-si ascunde ridurile si dezastrele anatomice sub un strat gros de fard si rimel.
Nu e doar cazul Capitalei noastre, pe care continuam sa o iubim si fara fard. In mai toate localitatile tarii in care primarii in exercitiu trag nadejdea ingrasarii “porcului” inainte de Ignat s-a procedat la aceasta maniera de cosmetizare menita sa dovedeasca concetatenilor cat sunt ei de dedicati comunitatii.
Bucuria - fireasca pentru aceasta parte a anului - ii face pe unii sa mai uite si de lipsa canalizarii, si de desele defectiuni ale retelei de apa si de distrugatoarele capcane din carosabil - mai ales daca peste toate astea se mai astern si straturi de panselute sau ciubere masive de lemn cu pomisori exotici - in acestea putandu-se ascunde cheltuielile excesive de la alte capitole bugetare.
Una peste alta, iluminatia asta care aproape ca face ca Romania sa se vada, noaptea, din Cosmos, se explica cat se poate de simplu: vin alegerile! Si electoratul trebuie imbunat - ca sa nu spunem pacalit. Doar ca aceasta pacaleala nu poate tine tot anul. Ea se cam stinge odata cu becurile din decoratiuni…