Hora Unirii cu bulgariiDeÂsi cuvântul horã este de origine bulgãreascã, pare sã nu aibã Âsi pentru ei aceeaÂsi semnificaþie pe care o are pentru noi: o unire în dans, o înlãnþuire de interese Âsi aspiraþii. ÃŽntr-un fel, aÂsa s-ar putea explica Âsi refuzul categoric cu care au tratat oferta premierului Nãstase, de a acþiona 'în echipã' pentru atingerea obiectivului integrãrii în NATO. Pardon, noi avem metodele noastre, fiecare cu ale lui - a fost replica venitã de la Sofia. Un refuz umilitor care aminteÂste de un altul - cel pe care premierul Roman l-a primit, în '90 sau '91 din partea 'trienalei de la ViÂsegrad', formatã din Cehoslovacia, Polonia Âsi Ungaria. Dacã atunci am dorit sã ne alãturãm fruntaÂsilor grupei estice, de data asta, mai modeÂsti, am încercat sã prindem ultimul vagon al aspiranþilor, gândind cã în doi avem mai multe Âsanse sã ne agãþãm de scarã. Povestea asta cu refuzurile are douã tâlcuri. Primul este acela al lipsei de diplomaþie: o invitaþie de acest gen, care implica din capul locului un posibil refuz, n-ar fi trebuit lansatã public înainte de tatonarea terenului. Abia dupã ce, în culise, s-ar fi putut conta pe o anumitã disponibilitate, aceasta ar fi putut fi întãritã printr-un apel. Al doilea þine de reputaþie. Avem în mod cert o reputaþie proastã. Nimeni nu ne mai vrea de parteneri. Am gafat de atâtea ori, am dezamãgit de atâtea ori încât nu se mai poate conta pe noi. Bulgarii, chiar bulgarii, se tem cã, agãþaþi de noi, i-am putea trage înapoi Âsi pe ei. Nu existã o soluþie-minune: reputaþia se pierde repede Âsi se recâÂstigã greu. Ne-am remarcat ca 'oaia neagrã' a clasei Âsi acum, orice-am face, suntem priviþi cu suspiciune. O suspiciune pe care n-o vom putea învinge decât cu preþul unor eforturi mai mari Âsi mai îndelungate decât ale altora. Ca, de pildã, bulgarii. |