Inaintea plecarii la reuniunea de iarna, la varf, de la Bruxelles, presedintele Basescu a facut, pentru prima data, gestul de a explica natiei cu ce mandat se duce acolo. Asta in cazul in care, intr-o problema atat de grava ca cea care se dezbate in Capitala europeana parerea Romaniei ar conta in vreun fel. Conteaza mai ales parerile conducerii bicefale, germano-franceze, si disponibilitatea de a se ralia membrilor “grupului euro”. Este o misiune extrema, de salvare a monedei unice - la care, noi nu avem inca acces - si - implicit - a constructiei europene. Pentru ca euro constituie, deocamdata, fundamentul acestui edificiu. Un fundament tratat insa cu superficialitate si neglijenta. Ideea nobila a monedei unice nu poate rezista in fata unor comportamente diverse sau chiar divergente. Criza a facut clar faptul ca o moneda unica, fara o politica fiscala unica, nu poate sa reziste. Ca nu se pot face experimente individuale - de tip grecesc - pe seama altora. Ca suveranitatea bunului plac e o vorba frumoasa, dar ca ea trebuie sa cam inceteze acolo unde este vorba de supravietuire, nu doar de traiul mai bun.
Din acest punct de vedere, Romania e castigata pentru proiectul germano-francez. Basescu merge la Bruxelles gata sa predea in mainile lui Merkel si Sarkozy cheile de la casa de bani. Oricum, acolo nu mai este mare lucru, iar noi nu avem loc de intors in conditiile in care FMI detine controlul tuturor miscarilor.

Inclin sa cred ca este o masura buna, ca altii sa ne administreze bugetul. Pentru ca noi am dovedit cu consecventa ca nu suntem in stare. Am demonstrat ca nu rezistam cantecelor de sirena ale alegerilor si in preajma lor deschidem larg baierele pungii, chiar daca cei ce vin dupa ce isi musca degetele vazand ce preiau. O contabilitate tinuta la Bruxelles ne-ar scuti si de rusinea de a fi mereu scosi la tabla de dl Franks si sa dam din colt in colt cand ne intreaba de ce nu ne-am facut temele. Stabilirea unor criterii si cote precise ar aduce acea doza de sobrietate si de seriozitate intr-un domeniu in care ne facem sistematic de ras, discutind doct si gafand elementar, de fiecare data. Avem in fata modelul bulgar, care prin consiliul monetar german a traversat mult mai bine decat noi etapele crizei, fara ca acest lucru sa produca suferinta orgoliului national.