Blaga al-X-leaOdatã cu alegerea lui Blaga în funcþia de preÂsedinte al Senatului (cel de-al zecelea preÂsedinte, din ’90 încoace) are loc o premierã: pentru prima datã dupã alegerile din 2004, noua Putere (fosta Opoziþie) deþine controlul ambelor camere ale Parlamentului. Iniþial, la formarea noului Legislativ, în 2004, Âsefia celor douã camere a rãmas în mâinile PSD-ului, prin Vãcãroiu la Senat Âsi Nãstase la Camerã. A fost rezultatul unei manevre hazardate, aparþinând proaspetei vedete democrate, Cozmin GuÂsã, care a mobilizat parlamentarii PD Âsi PNL sã pãrãseascã sala în momentul alegerii noii conduceri, sperând ca în acest fel sã împiedice accesul foÂstilor sãi colegi la aceste funcþii. Cu acest prilej GuÂsã Âsi-a atras resentimentele celui cãruia spera sã-i fie în continuare un prim sfãtuitor: în locul aÂsteptatei funcþii de director al SRI, GuÂsã a primit de la Bãsescu un Âsut în fund, fãrã nici un fel de explicaþii. Prima breÂsã în dispozitivul legislativ a fost fãcutã de noua Putere cu largul concurs al noului preÂsedinte al PSD, Mircea Geoanã, care l-a determinat pe Nãstase sã demisioneze din funcþie pentru a nu aduce “prejudicii de imagine” partidului datoritã afacerii “MãtuÂsa Tamara”, care tocmai izbucnise. A fost Âsi prilejul pentru ca Tãriceanu sã scape de Bogdan Olteanu care începuse sã-i cam stea în coastã, trimiþându-l sã facã legi, în loc sã-l încurce la guvernare. Nici dupã noile alegeri, din 2008, PD-ul revenit la guvernare nu a reuÂsit sã punã mâna pe ambele funcþii. A trebuit sã le împartã cu “tovarãÂsul de drum”, PSD-ul, prin cedarea Âsefiei Senatului cãtre Mircea Geoanã. Eliminarea PSD-ului, dupã alegerile prezidenþiale, a curãþat Guvernul de intruÂsi, însã Geoanã a trebuit sã fie suportat în continuare. S-au fãcut unele încercãri de schimbare, dar acþiunea a fost datã pe mâna lui IgaÂs care a oferit, în premierã, mãsura incompetenþei care avea sã facã din el, ulterior, ministru de Interne. Ce n-a reuÂsit Puterea, a reuÂsit însã Opoziþia: relaþiile tot mai tensionate dintre Mircea Geoanã Âsi noul lider socialist, Ponta, au condus cãtre ruptura survenitã dupã somarea fostului lider sã-Âsi predea mandatul lui Corlãþean. Ce a urmat este de suficientã notorietate pentru a nu mai insista. Va rãmâne, probabil, o enigmã maniera degajatã cu care Ponta Âsi ai sãi au jucat cartea revocãrii unicului lor reprezentant într-o demnitate publicã de vârf. Sau socotelile care au stat în spatele ei: a fost mai presantã debarasarea de un colocatar cam incomod, decât pierderea folosinþei unei dependinþe în care s-au instalat vecinii, nu foarte prietenoÂsi? A fost evaluat costul electoral al acestei miÂscãri? Ce impact va avea în electorat exmatricularea lui Geoanã: alãturi de Dãbuleni, vor fi pierdute Âsi alte colegii? ÃŽn fine, oricum nu mai conteazã, pariul a fost fãcut Âsi n-ar fi exclus ca opoziþia sã constate cã poate avea în Blaga un partener mai cooperant decât a fost Geoanã. Pentru cã ceea ce rãmâne din acest episod este realitatea cã fostul preÂsedinte n-a prea fost de folos partidei din care fãcea parte, el urmãrindu-Âsi cu prioritate propriile interese Âsi fãcând dificil orice dialog cu formaþiunea pe care, totuÂsi, o reprezenta. |