Punctul pe Y / marți 22 noiembrie 2011 Nr: 3405

Adevaratele recorduri de Guiness Book

In aceasta saptamana Adrian Nastase realizeaza doua recorduri de Guiness Book.

Primul - pentru a carui validare s-au facut deja demersurile oficiale - se datoreaza numarului de martori pe care DNA i-a chemat in instanta intr-unul dintre procesele aflate pe rol ale fostului premier: 974 de martori in dosarul „Trofeul Calitatii”. Doar 525 au putut fi audiati pana in prezent, desi judecatorii lucreaza in foc continuu, luand declaratii de la sarje de cate 50 de martori zilnic.

Al doilea record - pentru care nu s-a mai apelat la celebra carte - tine de frecventa cu care Adrian Nastase merge in aceasta saptamana la Inalta Curte: in fiecare zi, de luni pana vineri inclusiv, in cele trei dosare pe care Parchetul si instantele se chinuiesc sa le desluseasca de mai bine de sase ani. Privita dintr-un anumit unghi „afacerea Nastase” poate sa dovedeasca un lucru: ca din ghearele justitiei nu se scapa prea usor. Indiferent de pret! Pentru ca, cel putin intr-unul dintre dosare, cel cu mia de martori, prejudiciul pentru care se judeca este de... 3.700 lei! Si aceia neimputabili lui Nastase. O socoteala simpla arata ca numai citatiile trimise martorilor valoreaza de cateva ori mai mult decat prejudiciul. Iar o analiza contabila ar dovedi ca suma cheltuita in acest caz poate sa rivalizeze cu marile tunuri ale tranzitiei. (In America, fiecare caz are alocat un buget care nu poate fi depasit decat in cazuri exceptionale).

Ce vreau sa spun: ca justitia trebuie sa-si faca datoria. Nu, insa, indiferent cum. Constatam ca pentru a i se da o lectie fostului premier, actuala Putere a pus in functiune toate instrumentele juridice posibile. Nici macar Caritas-ul, sau FNI-ul nu s-au bucurat de o asemenea atentie. Iar atentia, se pare, a fost invers proportionala cu capacitatea procurorilor de a decela culpe reale. Mega-procesele lui Nastase stau, in ultima instanta, atarnate de ferestrele termopan demontate de la vila sa pentru a li se constata provenienta, sau in zapacirea participantilor la o manifestare publica pe care acestia nici macar nu si-o mai amintesc. Cand Uniunea Europeana ne-a cerut sa prindem in navoadele justitiei „pestii mari” ai coruptiei, privirile tuturor s-au indreptat spre perdantul alegerilor, devenit astfel victima ideala. Intre ceea ce s-a presupus ca ar fi comis, in materie de coruptie, si ceea ce au constatat, punctual, procurorii este o mare diferenta. Fata de ce se intampla cotidian, in materie de coruptie, prin sarabanda de demnitari pedelisti prinsi cu ocaua mare a mitei, faptele lui Nastase incep sa para niste mizilicuri de care nici n-ar fi meritat sa se agate cineva. Pe masura ce se scormoneste pe la primarii si ministere, se devoaleaza adevaratul mecanism al coruptiei generalizate, pusa la punct printr-o atenta si minutioasa activitate organizatorica de care nici cei mai sus-pusi reprezentanti ai puterii nu pot sa fie straini. Or, acesta este adevaratul record, demn de Guiness Book: ca intr-o tara in care se face atata tam-tam pe subiectul legalitatii si al independentei justitiei, faptele cotidiene indica exact contrariul.

Si ne mai miram ca nici nu ne vor nici macar prin Spatiul Schengen...